Nu au armuri şi nici măcar suliţe, însă modul în care îşi fac meseria reprezintă un adevărat scut împotriva adversarilor. Ştiu că de ei poate depinde soarta unei bătălii. Ionuţ Rudi Stănescu şi Mihai Popescu şi-au început aventura „războinică” la HCM Constanţa în anul 1999, respectiv 2003, după ce fuseseră ostaşi de nădejde la echipe din alte oraşe ale ţării, Braşov în cazul lui Stănescu şi Piteşti în ce-l priveşte pe Popescu. Talentul, dar mai ales munca şi seriozitatea, au făcut ca aceşti doi străjeri ai porţii HCM-ului, să fie rapid adoptaţi de un oraş însetat de dorinţa de performanţă la cel mai înalt nivel. Deşi în multe situaţii lupta pentru titularizare poate da naştere şi la mici conflicte, la HCM s-a întîmplat exact contrariul. Rudi şi “Pope“ au ştiut că doar ajutîndu-se reciproc pot progresa şi pot da astfel din ce în ce mai multă siguranţă echipei. Prima bătălie au cîştigat-o în 2004, devenind în premieră campioni ai României cu HCM Constanţa, iar pe parcursul anilor au mai triumfat de alte trei ori în cea mai importantă competiţie internă: 2006, 2007, 2009. Convocările la echipa naţională au venit firesc, după evoluţii entuziasmante la echipa de club. Prestaţiile lor foarte bune au contribuit decisiv şi la calificarea la Campionatul Mondial din Croaţia după o absenţă de 14 ani pentru România de la o competiţie de asemenea anvergură. “Amîndoi sîntem o echipă. Aşa trebuie să fie peste tot. E bine să fie la o formaţie doi jucători de valori apropiate pe acelaşi post pentru că se completează reciproc. În timp am devenit foarte apropiaţi. Poate şi faptul că jucăm pe acelaşi post, vorbim despre adversari, poate şi faptul că în cantonamente am stat în aceiaşi cameră pentru o vreme“, explică Rudi Stănescu foarte buna relaţie care există între el şi Mihai Popescu. După ce în România au cîştigat tot ce se putea cîştiga, jucînd la cea mai bună echipă de club din ultimul deceniu, cei doi portari ai HCM-ului nu ar refuza o ofertă venită de la un club puternic din Bundesliga. “Este un campionat unde orice handbalist de valoare şi-ar dori să evolueze. Bineînţeles, nu oricum, nu oriunde, ci doar în prima divizie şi la o echipă clasată pe unul din primele zece locuri. Este un handbal de nivel foarte înalt şi nu ai cum să nu îţi doreşti să ajungi la un moment dat acolo“, sînt de părere cei doi apărători ai buturilor constănţene. În schimb, niciunul dintre cei doi nu poate spune ce ar fi făcut dacă nu ar fi ales la un moment dat handbalul. “La mine handbalul a venit ca o moştenire de familie, tatăl meu practicînd acest sport. Eu m-am apucat de handbal în clasa a doua, la Găeşti, cu profesorul Mircea Gheorghe şi pot spune că mi-a plăcut de la început“, spune Mihai Popescu. “Handbalul face parte din viaţa noastră, este în acest moment serviciul nostru“, este tranşant Rudi Stănescu, cel care a început handbalul la CSS Dinamo Braşov cu profesorul Marian Vasilache.