Noul Cod de procedură penală (CPP) instituie un nou regim de soluţionare a cererilor de strămutare, stipulînd faptul că aceste solicitări vor fi soluţionate în şedinţă publică, iar încheierile vor fi motivate de instanţa supremă. Potrivit articolului 55, strămutarea poate fi cerută de la instanţa competentă la o altă instanţă egală în grad "în cazul în care imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, cînd există pericolul de tulburare a ordinii publice ori cînd una dintre părţi are o rudă sau un afin pînă la gradul al patrulea inclusiv printre judecători sau procurori, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei". Vechiul CPP prevedea ca motivaţie al strămutării cauzei, asigurarea desfăşurării normale a procesului. Potrivit noului CPP, introducerea unei cereri de strămutare are drept consecinţă suspendarea judecării procesului, această măsură putînd fi dispusă numai de completul de judecată învestit cu judecarea dosarului. Vechea legislaţie prevedea că suspendarea cauzei poate fi dispusă de preşedintele instanţei supreme, la primirea cererii sau de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după ce aceasta a fost învestită. Noul CPP abrogă prevederea potrivit căreia cererea făcută de ministrul Justiţiei sau de procurorul general suspendă de drept judecarea procesului. Modul de desfăşurare a şedinţei pentru soluţionarea cererii de strămutare se schimbă potrivit noului Cod, şedinţa urmînd să fie publică. Pînă la intrarea în vigoare a modificărilor legislaţiei penale, strămutările se judecau în şedinţă secretă, în prezent Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmînd să dispună, prin încheiere motivată, admiterea sau respingerea cererii de strămutare. Potrivit vechiul CPP o asemenea încheiere putea fi dată fără arătarea motivelor.