Un Executiv care favorizează cheltuieli publice din ce în ce mai mari se poate finanţa din taxarea generaţiei curente şi/sau a generaţiilor viitoare. Guvernul curent a ales ambele variante, însă, având în vedere anul electoral 2014, orientarea către taxarea generaţiilor viitoare devine evidentă, avertizează economistul Florin Cîţu: „Strategia fiscal-bugetară prezentată în mai 2012 arăta o evoluţie descrescătoare a datoriei publice totale, planul fiind agreat de FMI, în condiţiile în care toată lumea miza pe o consolidare bugetară reală. În ianuarie 2013, după ce s-au mărit cheltuielile publice, a fost prezentată o nouă traiectorie a datoriei statului, de data asta crescătoare“. Cîţu precizează că majorarea salariilor bugetarilor, cheltuielile administrative mai mari, subvenţiile şi arieratele sunt plătite atât de generaţia noastră (35 de taxe noi), cât şi de cele care urmează (datorie publică mai mare): „La schimb, ambele generaţii primesc (încă) cea mai săracă ţară din UE, cu un sector bugetar care consumă din ce în ce mai multe resurse“.