POLITICI CONFORME CU MEDIUL Comisia Europeană împreună cu oameni de ştiinţă şi factori de decizie politică din 14 ţări participante la Strategia Dunării, printre care şi România, au lansat şase grupuri ştiinţifice pentru susţinerea dezvoltării economice în regiune. Activitatea lor se va axa pe domeniile: terenuri şi sol, apă, bioenergie, aer, schimbul de date şi specializarea inteligentă. Prezentate la reuniunea la nivel înalt desfăşurată la Bratislava, grupurile respective vor furniza dovezi ştiinţifice în sprijinul strategiei pentru regiunea Dunării şi vor promova cooperarea ştiinţifică în întreaga regiune.

Strategia Dunării vrea să impulsioneze creşterea şi crearea de locuri de muncă în regiune, printr-o mai bună elaborare a politicilor şi o finanţare mai eficientă. Grupurile vor reuni comunitatea ştiinţifică, implicând Conferinţa Rectorilor din Regiunea Dunării, care implică 54 de universităţi şi alte organizaţii din domeniul cercetării. Acestea vor încuraja cooperarea nu numai în rândul oamenilor de ştiinţă, ci şi cu factorii de decizie politică, pentru o mai bună integrare a rezultatelor ştiinţifice în elaborarea politicilor. Comunitatea ştiinţifică se va întruni periodic, iar factorii politici se vor reuni o dată pe an. Cele 14 ţări participante sunt Germania, Austria, Ungaria, Cehia, Slovacia, Slovenia, Bulgaria, România, Croaţia, Serbia, Bosnia-Herţegovina, Muntenegru, Ucraina şi R. Moldova. În regiune trăiesc peste 100 de milioane de persoane. Strategia Dunării a fost lansată în anul 2011, la doi ani de la o solicitare oficială primită din partea guvernelor statelor UE.

O ISTORIE UNICĂ Cercetătorul român Liviu Giosan, din cadrul Woods Hole Oceanographic Institution, a coordonat o echipă de cercetători formată din Emil Vespremeanu şi Ionuţ Ovejanu de la Universitatea din Bucureşti, pentru a pune cap la cap o istorie unică a Dunării şi a Deltei. Scopul a fost de a urmări impactul pe care l-au avut oamenii asupra Mării Negre, de-a lungul timpului. Dunărea reprezintă principala sursă de alimentare a Mării Negre, factor dominant în biogeochimia acestui bazin. Deoarece Marea Neagră este aproape închisă, schimbările de la nivelul hinterlandului, provocate de climă şi factori umani, au fost uşor de observat. S-au adunat date ce se întind pe 9.000 de ani şi, utilizând diverse tehnici ştiinţifice, s-a reuşit să se afle modificările de salinitate ale Mării Negre, referitoare la nutrienţi, dar şi schimbările de la nivelul grupurilor de fitoplancton din ecosistem.

Nivelul salinităţii din Marea Neagră a început să crească acum 9.000 de ani, atunci când oceanul a pătruns prin Strâmtoarea Bosfor şi a invadat un lac de apă dulce. Creşterea a continuat până acum 3.000 de ani, când nivelul de salinitate a atins valori normale. Astfel de afluxuri afectează compoziţia ecosistemului şi s-a reflectat în istoria ecologică a grupurilor majore de fitoplancton din Marea Neagră. Cercetătorii au analizat ADN-ul fitoplanctonului, al diatomeelor şi al dinoflagelatelor. În ultimul mileniu, grupurile majore de fitoplancton au suferit schimbări drastice. Creşterea numărului de diatomee, ce a început acum 500 de ani, subliniază că în Marea Neagră se putea găsi mai mult silicat. În urma analizei s-a constatat şi o creştere la nivelul ADN-ului provenit de la dinoflagelate, proces ce a început acum 650 de ani. Ambele modificări corespund cu o disponibilitate crescută de nutrienţi despre care oamenii de ştiinţă susţin că a apărut ca urmare a activităţilor umane, precum defrişarea pădurilor pentru crearea terenurilor agricole. În prezent, se produce o scădere semnificativă a ADN-ului diatomeelor, ca urmare a îndiguirii râurilor. Studiul evidenţiază că defrişările din zona bazinului inferior al Dunării s-au accelerat în ultimii 500 de ani. În schimb, sectorul vestic al bazinului, aflat la o distanţă mai mare de Marea Neagră, a suferit deja defrişări substanţiale încă din timpul Imperiului Roman.

Cunoaşterea diferenţelor dintre schimbările naturale şi cele produse de om este esenţială pentru înţelegerea ciclului biogeochimic şi pentru gestionarea ecosistemelor marine.