Am mai folosit această metaforă şi în alte editoriale, dar n-am găsit ceva mai inspirat, pentru a caracteriza laconic şi expresiv „guvernul Croitoru”, care există deocamdată doar pe hîrtie şi aşa cred că va rămîne în veci. Ceea ce urmează să afirm, în schimb, este ironic şi paradoxal, în acelaşi timp! Dacă mi-ar cere cineva să descriu struţo-cămila, n-aş putea să o fac, pentru simplul motiv că n-am citit „Divanul persian” de Dimitrie Cantemir. Totuşi, nu reuşesc să asemuiesc acest guvern, hai să-i zicem aşa cum am văzut la o emisiune de televiziune, anume „Boc 3 fără Boc”, decît cu un asemenea animal imaginar, într-atît de „suprarealistă” este componenţa acestui cabinet născut mort, ca un avorton…

Traian Băsescu, pentru că el este adevăratul „autor” al acestui guvern, nu Lucian Croitoru, a inventat o astfel de struţo-cămilă, în care se conjugă tehnocraţia cu politica, anume pentru ca o asemenea alcătuire, ca să nu spun însăilare, absurdă să fie respinsă de parlament! Dacă, totuşi, printr-o întîmplare neverosimilă, acest guvern ar fi votat de parlamentari, ca să evite alegerile anticipate, fiindcă Băsescu va persevera, în mod sigur, după prima respingere, propunînd acelaşi cabinet, atunci el şi-a asigurat cele nouă ministere-cheie, din totalul de 14 al actualului „format redus”, cu oamenii săi de la PD-L. Adică, Şeful Statului vrea să împuşte mai mulţi iepuri dintr-un singur foc… El iese cîştigător în oricare dintre variante, ca la „prono-sport”, pe vremuri.

Dacă guvernul „Boc 2” rămîne interimar pînă la al doilea tur al alegerilor, preşedintele este „sigur” că va cîştiga al doilea mandat şi va avea posibilitatea, în plus, să dizolve şi parlamentul, după două respingeri consecutive ale cabinetului Croitoru, în urma depunerii noului jurămînt, ceea ce îi oferă pe tavă oportunitatea punerii imediate în aplicare a rezultatelor referendumului. Imoral, genial şi drăcesc de ingenios! Dacă guvernul Croitoru trece de parlament şi organizează alegerile prezidenţiale, Băsescu va fi la fel de liniştit în ceea ce priveşte „corectitudinea” scrutinului şi rezultatul său, numai că va trebui să mai aştepte pînă la schimbarea Constituţiei, la care parlamentarii vor fi obligaţi de rezultatele referendumului, chiar dacă prezenţa la urne va fi insuficientă, cum s-a întîmplat şi la votul uninominal. Asta ar fi unica deosebire, între prima şi cea de a doua variantă…

Iată de ce nu sînt eu singurul care susţine că Traian Băsescu este un politician machiavelic, cu perfide intenţii dictatoriale! El ne joacă pe toţi pe degete, prostindu-ne pe faţă, fără nici un scrupul. Ultima dovadă a perfidiei sale ingenioase este, dacă mai era nevoie de un asemenea argument în plus pentru naivi, exact această struţo-cămilă, care reprezintă o invenţie politică halucinantă, mai ales prin posibilele sale consecinţe pe plan intern. Singura modalitate de a stopa acest scenariu de-a dreptul înspăimîntător este aceea de a nu-l mai vota pe Băsescu. Mai ţineţi minte cum se spunea la alegerile din 2004? „Nu pot ei să fure, cît putem noi să votăm!” Aşa să fie, pentru că altfel statul de drept, în România, se va afla într-un mare pericol…