Administraţia Obama a început să caute o ţară, probabil din Africa, unde ar putea fi primit Muammar Gaddafi, dacă s-ar retrage de la conducerea Libiei, deşi opoziţia nu a pregătit un lider care să preia puterea, scrie ”New York Times”. Eforturile SUA sunt îngreunate de faptul că Gaddafi riscă să fie inculpat de Curtea Penală Internaţională (CPI) pentru doborârea cursei Pan Am la Lockerbie, în 1988 şi pentru atrocităţi comise în Libia. O variantă ar fi găsirea unei ţări care să nu fie semnatară a tratatului CPI. Consiliul de Securitate al ONU a autorizat efectuarea unor raiduri aeriene pentru protejarea populaţiei libiene, dar nu şi înlăturarea regimului de la Tripoli. Însă, SUA, Franţa şi Marea Britanie au anunţat că acesta este obiectivul lor, în afară de protejarea populaţiei civile. ”Am învăţat unele lecţii din Irak, iar una este că libienii trebuie să fie responsabili de schimbarea regimului, nu noi. Noi doar încercăm să găsim o soluţie paşnică pentru a pregăti retragerea de la putere, dacă există oportunitatea”, afirmă un oficial american de rang înalt.

Luptele s-au intensificat sâmbătă, la Misrata, oraş aflat la est de Tripoli, care este asediat de aproape două luni de forţele lui Gaddafi, care folosesc inclusiv bombe cu fragmentaţie, înregistrându-se şase morţi şi 31 de răniţi, informează surse medicale. Bucăţi de bombe cu fragmentaţie, a căror utilizare a fost denunţată vineri de rebeli şi de organizaţia Human Rights Watch, puteau fi văzute în mai multe cartiere ale oraşului. Practic, tirurile de artilerie răsună în oraş zi şi noapte. Sâmbătă după-amiază, spitalul Hikma, singurul care mai primeşte urgenţe, a primit şase morţi şi 31 de răniţi.

La mai puţin de o lună de când NATO s-a implicat în conflictul din Libia, stocul de bombe de precizie e pe sfârşite, ceea ce ilustrează limitările pe care Marea Britanie, Franţa şi alte ţări europene le au în susţinerea pe termen lung fie şi a unei acţiuni militare relativ mici, scrie ”Washington Post”. NATO a ales ca armă pentru campania din Libia bombele de precizie, ghidate cu laser. Acestea s-au epuizat însă repede, iar SUA au stocuri semnificative, dar muniţia americană nu e compatibilă cu avioanele britanice şi franceze care întreprind majoritatea raidurilor. Stocul limitat de muniţie europeană, alături de numărul limitat de avioane disponibile i-a făcut pe unii oficiali să se întrebe dacă SUA îşi pot permite să continue să evite implicarea în campania aeriană, în cazul în care Gaddafi mai rezistă câteva luni la putere. SUA au participat la raidurile aeriene în fazele incipiente ale operaţiunii, după care au predat comanda către NATO, preşedintele Barack Obama anunţând că SUA îşi rezervă un rol de susţinere. Echipajele americane rămân în teatrul de operaţiuni şi sunt informate constant despre situaţia din teren.

”NATO depăşeşte mandatul ONU în Libia”, a apreciat, vineri, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, cerând o reglementare la nivel politic a crizei libiene. ”Credem că este important să trecem urgent la faza politică şi să avansăm către o reglementare politică şi diplomatică a crizei libiene”, a adăugat el. Preşedintele rus, Dmitri Medvedev, a criticat deja, joi, operaţiunile NATO în Libia. ”Ce avem ca rezultat? Avem în mod esenţial o operaţiune militară. Rezoluţia nu spune nimic în legătură cu acest lucru”, a declarat el.