SUA au exclus posibilitatea unei intervenţii militare unilaterale în Siria şi au discutat cu aliaţii lor despre posibile atacuri care ar putea dura mai mult de o zi, a declarat un oficial american de rang înalt. Premierul britanic şi preşedintele american au discutat marţi, la telefon, despre Siria şi nu au vreo îndoială cu privire la responsabilitatea regimului al-Assad într-un atac chimic, a anunţat, ieri, Downing Street.

Secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, a îndemnat, ieri, membrii Consiliului de Securitate să se unească pentru „a acţiona pentru pace în Siria”, în contextul în care un presupus atac chimic a exacerbat disensiunile între ruşi şi occidentali cu privire la conflictul din această ţară. „Am atins momentul cel mai grav al acestui conflict. Consiliul trebuie să îşi folosească autoritatea în vederea păcii. Sirienii merită soluţii, nu tăcere. Siria este cea mai mare provocare la adresa lumii în prezent”, a apreciat secretarul general al ONU. Experţii ONU care se află în Siria pentru a ancheta un presupus atac cu arme chimice au nevoie de patru zile pentru a-şi încheia activitatea la faţa locului, a declarat Ban Ki-moon. „Apoi, experţii vor trebui să efectueze analize ştiinţifice, după care va trebui să facem un raport pentru Consiliul de Securitate, pentru ca acesta să ia acţiunile pe care le consideră necesare”, a adăugat şeful ONU.

CIMITIRUL INVADATORILOR Premierul sirian, Wael al-Halqi, a avertizat, ieri, ţările occidentale că „Siria va surprinde agresorii aşa cum a surprins în timpul războiului israeliano-arab din octombrie 1973 şi va fi cimitirul agresorilor”. Războiul din Octombrie sau Războiul de Yom Kippur a fost declanşat de o ofensivă-surpriză a Egiptului şi Siriei împotriva Israelului, provocând pierderi statului evreu înainte ca acesta să îl câştige după trei săptămâni de lupte încrâncenate, soldate cu 2.650 de morţi. Premierul a repetat că ţările occidentale mint imputând atacul regimului, ca să aibă pretext pentru un atac.

REUNIUNE CU UŞILE ÎNCHISE Ambasadorii celor cinci membri permanenţi ai Consiliului de Securitate (SUA, Franţa, Marea Britanie, Rusia şi China) s-au reunit ieri, cu uşile închise, la sediul ONU din New York, pentru a examina un proiect britanic de rezoluţie privind Siria. „Această rezoluţie va autoriza toate măsurile necesare în virtutea capitolului VII al Cartei ONU pentru protejarea civililor împotriva armelor chimice în Siria. Capitolul VII prevede măsuri coercitive în caz de ameninţări împotriva păcii şi securităţii internaţionale, care pot merge de la sancţiuni la o operaţiune militară”, a anunţat premierul David Cameron. Dar Rusia, aliat fidel al regimului sirian, a afirmat deja că va trebui să aştepte revenirea anchetatorilor ONU din Siria, înainte de a discuta o rezoluţie. Moscova s-a folosit de dreptul său de veto în cazul a trei proiecte de rezoluţie occidentale care urmăreau să facă presiune asupra Damascului, de la începutul crizei siriene, în martie 2011.

NU TOATĂ LUMEA SE ÎNCHINĂ Încă de marţi, de când ipoteza unui atac împotriva Siriei a fost avansată, Italia s-a declarat împotrivă, gestul său fiind urmat ieri de Polonia, Norvegia, dar şi de Belgia. „Polonia nu va participa la o intervenţie militară în Siria, deoarece o astfel de operaţiune nu va aduce rezultatele scontate. Înţeleg motivaţiile, dar nu împărtăşesc credinţa şi entuziasmul celor care cred că ar avea efecte pozitive”, a declarat premierul polonez, Donald Tusk. Norvegia a lansat, ieri, un avertisment cu privire la o eventuală operaţiune militară a SUA şi a aliaţilor lor împotriva Siriei, în absenţa unui mandat ONU. Nici Belgia nu este convinsă de legitimitatea unei intervenţii militare în Siria şi solicită informaţii din partea ţărilor care afirmă că deţin probe privind folosirea de arme chimice de către regimul de la Damasc, a declarat, ieri, şeful diplomaţiei belgiene, Didier Reynders, în timp ce o reuniune a ambasadorilor ţărilor NATO s-a desfăşurat la Bruxelles. „Care ar fi consecinţele pentru Siria şi pentru regiune? Şi care ar fi consecinţele unei acţiuni fără acordul Consiliului de Securitate? Dacă alţii o fac, mâine, Rusia ar putea şi ea să hotărască să intervină fără aprobare”, a adăugat Reyners.

DEZASTRU PENTRU REGIUNE „O intervenţie militară americană împotriva Siriei va fi un dezastru pentru regiune”, a avertizat, ieri, liderul suprem iranian, Ali Khamenei, principalul aliat regional al regimului al-Assad. „Regiunea este un butoi cu pulbere şi nu putem prezice viitorul în cazul unei lovituri militare împotriva regimului de la Damasc”, a adăugat el. Iranul şi-a multiplicat, în ultimele zile, avertismentele cu privire la o intervenţie militară a SUA şi a aliaţilor lor. Marţi, ministrul iranian al Apărării, generalul Hossein Dehgan, a avertizat că, în cazul unei acţiuni militare, securitatea şi stabilitatea regiunii vor fi ameninţate. Şeful diplomaţiei iraniene, Mohammad Javad Zarif, a îndemnat SUA şi aliaţii la înţelepciune, afirmând că „utilizarea mijloacelor militare va avea întotdeauna consecinţe grave nu doar pentru Siria, ci pentru toată regiunea”.

CEL MAI PLAUZIBIL SCENARIU Cel mai plauzibil scenariu în privinţa intervenţiei în Siria, care pare inevitabilă date fiind declaraţiile liderilor occidentali, ar consta în atacuri simbolice şi limitate, potrivit unor analişti intervievaţi de publicaţia rusă „Kommersant”, care detaliază cele trei opţiuni posibile. Conform primului scenariu, timp de o zi sau două ar urma să fie lansate rachete de croazieră de pe navele şi submarinele americane asupra unor puncte administrative şi militare cheie ale regimului sirian: Ministerul Apărării, Cartierul General, palatul prezidenţial, bazele militare, aerodromurile, locurile de desfăşurare a celor mai operaţionale unităţi. Însă această acţiune nu va avea o urmare şi un final logic. În acest caz, scopul va fi de a transmite un semnal Damascului că vor urma noi represalii, dacă mai foloseşte încă o dată arme chimice. Anumiţi aliaţi europeni, Turcia, dar şi monarhii din Golf, precum Qatar şi Arabia Saudită, presează SUA spre al doilea scenariu. Acesta implică un război aerian mai lung şi bombardamente mai intense. Planul ar semăna mai mult cu campania din Libia din 2011, când forţele aeriene ale ţărilor din NATO au asigurat un sprijin aerian pentru rebelii care luptau împotriva lui Muammar Gaddafi. Iar obiectivul final al acestei operaţiuni va fi răsturnarea regimului Assad, la fel ca în Libia. Al treilea scenariu este intermediar. Pentru o perioadă de timp, SUA ar bombarda Siria, pentru a-i slăbi potenţialul militar, după care s-ar retrage în plan secund pentru a îndeplini în principal funcţii auxiliare. Ţările din regiune, care vor ca al-Assad să fie înlăturat, ar prelua atunci ştafeta, în frunte cu Turcia, care are cea mai puternică armată din zonă. Armata aeriană turcă ar putea asigura un sprijin aerian pentru opoziţia siriană în zonele-cheie ale frontului, prin intermediul bazelor aeriene de la Incirlik, Konya, Malatya şi Diyarbakir. Forţele terestre turce ar putea participa la anumite operaţiuni. Într-o măsură mai mică, acelaşi rol ar putea fi jucat de forţele aeriene şi trupele de elită ale ţărilor arabe care fac parte din coaliţia anti-Assad, cum ar fi Qatar, Arabia Saudită şi EAU. Participarea americană, franceză şi britanică ar urma să fie, în această etapă, mai degrabă simbolică - trimiterea câtorva escadrile în bazele turceşti sau punerea la dispoziţie a portavioanelor americane în Mediterana.

Pe plan politic şi diplomatic, operaţiunea occidentală din Siria ar semăna cu campania din 1999 din Iugoslavia şi cu războiul din Irak, din 2003. În cele două cazuri, decizia de a lansa operaţiunea militară a fost luată unilateral - fără acordul Consiliului de Securitate al ONU, unde Moscova şi Beijing au drept de veto. Potrivit presei americane, trei factori vor determina scenariul care va fi pus în practică: raportul final al serviciilor secrete americane privind implicarea lui al-Assad în atacul cu arme chimice, consultările cu aliaţii şi cu Congresul, precum şi gradul de compatibilitate al fiecărei opţiuni cu dreptul internaţional.