SUA pun capăt oficial, astăzi, misiunii lor de luptă în Irak, la şapte ani după înlăturarea lui Saddam Hussein, în momentul în care ţara se confruntă cu o intensificare a violenţelor, pe care mai mulţi experţi o atribuie unui climat politic degradat. Reducerea progresivă a efectivelor armatei americane în Irak, unde 4.417 militari şi-au pierdut viaţa începând din 2003, a coincis, în ultimele luni, cu o creştere a numărului de atentate împotriva forţelor irakiene. Acest fenomen a ridicat semne de întrebare privind stadiul de pregătire a trupelor irakiene. Şeful Statului Major irakian, generalul Babaker Zebari, a declarat recent că retragerea americană este prematură, solicitând SUA să rămână în ţară până când armata sa va fi complet pregătită, în 2020. Însă Washingtonul a dorit să-şi menţină strategia de retragere graduală ce urmează să se încheie la sfârşitul anului 2011, prin plecarea ultimului militar american.

Numărul atacurilor nu se compară cu cel din anii 2006 şi 2007, când 2.000 de persoane îşi pierdeau viaţa în fiecare lună, în violenţe interconfesionale între sunniţi şi şiiţi sau în atentate comise de insurgenţi. Dar, de la începutul anului, 300 de irakieni mor în fiecare lună, în urma violenţelor. Scăderea securităţii coincide cu o criză politică provocată de incapacitatea partidelor politice de a forma un guvern, la aproape şase luni de la alegerile legislative. Prim-ministrul în exerciţiu, Nuri al-Maliki, consideră că această reluare a violenţelor nu este decât ultima convulsie a unei insurecţii aflate în stare de agonie, dar mulţi irakieni consideră că impasul în care se află tânăra democraţie se explică prin ambiţiile personale ale liderilor lor. Efectivele armatei americane sunt în prezent de 49.700 de persoane - adică o treime faţă de cel din 2007 - şi ar urma să se menţină la acest nivel până în vara lui 2011, pentru a se consacra formării forţelor irakiene. Michael O\'Hanlon, un specialist pe problema Irakului la Brookings Institution din Washington, este convins că viitorul ţării nu depinde de numărul de militari aflaţi pe teren, ci de voinţa politică. “Dacă nu se formează rapid o coaliţie guvernamentală, multe cicatrici legate de confesionalism riscă să se redeschidă”, susţine el.

Unităţile combatante americane, care părăsesc Irakul, se pot lăuda cu înlăturarea dictatorului Saddam Hussein, însă rezultatele lor sunt mai puţin clare în privinţa stabilităţii politice, combaterii terorismului şi relaţiilor dintre Bagdad şi Teheran. “Căderea regimului Saddam Hussein este una din consecinţele indiscutabile ale războiului, dar restul efectelor importante conţin o doză de ambiguitate”, este de părere analistul Stephen Biddle, de la Council on Foreign Relations. Chiar dacă armele de distrugere în masă nu au fost găsite niciodată, Biddle se întreabă cum ar fi arătat Irakul dacă intervenţia militară nu ar fi avut loc, analistul apreciind că Saddam Hussein ar fi putut relansa programul nuclear. “Reţeaua al-Qaida s-a folosit de conflictul din Irak pentru a face recrutări. De asemenea, reţeaua teroristă şi-a stricat imaginea pentru modul brutal în care a participat la conflictul din Irak. De aceea, nu ştiu în ce parte înclină balanţa”, continuă Biddle. Miliţiile irakiene care luptă împotriva al-Qaida se tem de represalii după retragerea unităţilor combatante americane. Ultima brigadă de luptă americană a părăsit Irakul pe 19 august. Începând cu 1 septembrie, militarii americani care vor rămâne până în 2011 se vor limita la misiuni de antrenare a serviciilor de securitate irakiene.