Marile puteri, reunite la New York, au avansat spre un acord asupra mai multor puncte cruciale ale unei rezoluţii ONU privind dezarmarea chimică a Siriei, în contextul în care experţii ONU au revenit la Damasc. Şefii diplomaţiilor celor cinci membri permanenţi ai Consiliului de Securitate, SUA, Franţa, Marea Britanie, Rusia şi China, au ajuns la un acord asupra punctelor principale ale unei rezoluţii ONU care stabileşte cadrul dezarmării chimice a Siriei, a anunţat un diplomat. Vestea este aproape anulată de faptul că, pe teren, rebeliunea care luptă împotriva regimului Bashar al-Assad de doi ani şi jumătate s-a fracturat şi mai mult, principalele grupări islamiste rupând relaţiile cu opoziţia politică şi anunţând o nouă alianţă cu o grupare afiliată al-Qaida. Această alianţă va îndepărta toate statele occidentale de la recunoaşterea vreunui acord cu rebelii sirieni.

Preşedintele sirian, Bashar al-Assad, rămâne totuşi vigilent şi nu exclude posibilitatea ca SUA să declanşeze o acţiune militară împotriva ţării sale, chiar dacă ameninţarea a fost îndepărtată când a fost de acord să renunţe la armele chimice. O astfel de intervenţie ar viza însă, acum, mai degrabă poziţiile al-Qaida decât cele ale armatei siriene. Bashar al-Assad a indicat, într-un interviu dublat în limba spaniolă, că autorităţile siriene au descoperit ascunzători şi laboratoare cu arme chimice şi că toate aceste probe au fost predate Rusiei, care a intermediat negocierile cu administraţia de la Washington şi l-a convins pe preşedintele Obama să îndepărteze pentru moment acţiunea militară cu care ameninţa regimul sirian, ca represalii pentru atacul nerevendicat cu arme chimice din 21 august, într-o suburbie a capitalei Damasc, atac soldat cu numeroase victime în rândul civililor.

ARSENAL NUCLEAR ARTIZANAL Ministrul rus al Afacerilor Externe, Serghei Lavrov, a declarat că ţara sa deţine suficiente dovezi că armele chimice folosite în atacul din Alep, din 19 martie, şi în apropierea Damascului, pe 21 august, erau artizanale. „După atacul din Alep, când ONU, sub presiunea unor membri ai Consiliului de Securitate, nu a trimis inspectori pentru a investiga acest atac, Rusia, la solicitarea Guvernului sirian, a desfăşurat o anchetă, prezentată ulterior Consiliului de Securitate”, a afirmat Serghei Lavrov într-un interviu pentru „The Washington Post”. Această investigaţie a arătat că gazul sarin folosit în acel incident era de tip artizanal. „De asemenea, avem dovezi că gazul folosit pe 21 august, în apropierea Damascului, era de acelaşi tip, numai că într-o concentraţie mai mare”, a adăugat ministrul rus.

Serghei Lavrov a reiterat că Rusia îi consideră pe rebelii sirieni drept responsabili de atacul chimic din 21 august. Acesta a menţionat că Moscova este satisfăcută că preşedintele sirian a răspuns „prompt şi pozitiv” la propunerea Rusiei privind plasarea arsenalului chimic sub control internaţional. China şi SUA sunt de acord că, în cazul dezarmării chimice a Siriei, este necesară o rezoluţie constrângătoare a Consiliului de Securitate al ONU.

DEZAMĂGIRE ŞI FRUSTRARE O altă problemă majoră în regiune este faptul că SUA şi UE nu au o strategie şi nici influenţă asupra ţărilor care au luat parte la Primăvara Arabă, în pofida ajutorului economic de miliarde de dolari oferit începând din 2011, se arată într-un raport al unui centru de studii american. „SUA şi Europa trebuie să-şi demonstreze în continuare voinţa politică şi să dezvolte strategii durabile pentru a ajuta Egiptul, Tunisia, Libia şi Yemenul în tranziţiile lor democratice”, scriu două cercetătoare americane şi o expertă britanică, într-un raport dur al Centrului „Rafik Hariri“ pentru Orientul Mijlociu al Atlantic Council din Washington. Danya Greenfield, Amy Hawthorne şi Rosa Balfour, care şi-au prezentat raportul în cadrul unui colocviu, la Washington, susţin că implicarea SUA şi a Europei este marcată mai degrabă de oboseală şi frustrare decât de energie şi speranţă, în faţa dificultăţilor proceselor politice din Egipt, Tunisia, Libia sau Yemen.

Fostă angajată a Departamentului de Stat american, Danya Greenfield afirmă că sprijinul pentru Primăvara Arabă nu mai este „o prioritate” pentru SUA, cel puţin în raport cu discursul preşedintelui Barack Obama din mai 2011, care s-a angajat să desfăşoare toate mijloacele diplomatice, economice şi strategice pentru a sprijini procesul de democratizare. În ceea ce priveşte politica europeană, aceasta suferă, de asemenea, de o discordanţă între angajamente şi voinţa de a le pune în practică. „UE nu are viziune strategică, deoarece priorităţile statelor sale membre sunt diferite: Franţa şi Marea Britanie sunt mobilizate asupra securităţii, Spania şi Italia, în special asupra migraţiei, Suedia, Olanda sau Polonia sunt mai degrabă implicate asupra tranziţiilor democratice”, se menţionează în raport.

Documentul nu sintetizează ajutoarele economice totale oferite în fiecare an de UE şi SUA ţărilor din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord. Cea mai mare parte a asistenţei americane merge spre Egipt, cu un ajutor promis de un miliard de dolari, dintre care 190 de milioane au fost acordate în martie. UE s-a angajat de asemenea la un ajutor de 250 de milioane de euro pentru Egipt, la care se adaugă împrumuturi şi subvenţii de 750 de milioane de euro.