Ediţia a VI-a a Jocurilor Olimpice contează doar în statistici: prevăzută a avea loc la Berlin, ea a fost anulată de prima conflagraţie mondială. La Congresul CIO de la Lausanne, convocat în 1919, Coubertin propune ca gazda oraşului belgian Anvers. În intervalul 20 aprilie - 12 septembrie 1920, 2.626 de sportivi (65 de femei) din 29 ţări s-au reunit în oraşul primei burse financiare din lume (1460). Nu au fost invitate, din motive politice, ţările învinse în război (Austria, Germania, Ungaria, Bulgaria) sau cele... comuniste (Rusia sovietică). Programul olimpic a suferit din nou modificări, apărînd halterele (debut) şi rugby-ul, reintrodus în urma unei propuneri (din 1912) a ... Comitetului Olimpic Român. S-au menţinut două probe de iarnă (patinajul artistic, hocheiul). Stadionul Olimpic a fost construit în mare grabă, după planurile arhitectului Fernand de Montigny (1885-1974), nimeni altul decît campionul olimpic de scrimă din 1912, după ce mai dobîndise un bronz în 1908! Montigny a vrut, parcă, să-şi testeze creaţia, şi a cîştigat o nouă medalie de bronz la... hochei pe iarbă, chiar pe stadionul “lui”, clasîndu-se şi pe locul al şaselea la floretă individual! Marele port din nordul Belgiei avea să consemneze premiere istorice în olimpism: la 14 august s-a inaugurat ceremonialul înălţării drapelului olimpic, cu cele cinci cercuri înfrăţite pe un fond alb, cu dimensiunile 3/2 mi, dar şi cel al rostirii jurămîntului olimpic (erou: scrimerul belgian Victor Boin). La Anvers s-a stabilit un record de... recorduri: şase mondiale şi 13 olimpice! Sportivii din SUA au cîştigat cele mai multe medalii (96), urmaţi de Suedia (63). Recordmanul a fost Lee Willis, cu şapte medalii la tir (5 aur, una de argint şi una de bronz), urmat de scrimerul italian Nedo Nadi, care, după titlul de la floretă dobîndit la Stockholm - 1912, a cîştigat la Anvers alte cinci medalii de aur, la toate probele (fratele său mai mic, Aldo, l-a ajutat substanţial, în trei probe pe echipe!). Se menţin în centrul atenţiei vedete precum fondistul finlandez Kolehmainen (învingător la maraton), înotătorul nord-american Kahanamoku (aur la 100 m liber) sau... eternul Oscar Swahan, care, la 72 de ani şi 9 luni, mai “ia” un argint la tir - record absolut de longevitate în olimpismul modern!

În ianuarie 1920 guvernul român ia în discuţie, la propunerea Comitetului Olimpic Naţional (de fapt, Federaţia Societăţilor Sportive din România, fondată în 1912, sub preşedinţia principelui, devenit în 1914 regele Ferdinand), acordarea sumei de 400.000 lei pentru pregătirea şi transportul unui lot de 40 sportivi români la Anvers. În perioada 25 aprilie - 16 mai se organizează “Cupa Olimpică Intercluburi” şi “Cupa Olimpică Interşcolară” - concursuri de selecţie pentru atleţi. La 27 iunie, au loc alte selecţii, la fotbal şi “Criterium”-ul pentru atletism. Probabil, însă, că aceste selecţii au “mîncat” toţi banii alocaţi, fiindcă sportivii selecţionaţi n-au mai ajuns în Belgia!