Ţara omului de rând. Un an întreg de date adunate despre obiceiurile suedezului de rând sunt mereu de ajutor cuiva care încearcă să cunoască regatul condus de Carol al XVl-lea Gustav. Suedezul de rând pe care l-am întâlnit pe stradă fără prea mari şanse de a-l cunoaşte vreodată este reprezentativ pentru o ţară cu 9.354.462 locuitori. Dacă este vorba despre o femeie, o cheamă Maria şi are 42 de ani, iar dacă este bărbat poartă numele de Mikael şi este cu doi ani mai tânăr. Creşterea mediei de vârstă este în media europeană, la fel şi creşterea duratei de viaţă. O altă tendinţă este creşterea greutăţii omului de rând. 53% dintre bărbaţi sunt supraponderali, la fel şi 37% dintre femei. O explicaţie ar fi faptul că 90% dintre suedezi dispun de calculator acasă. Suedia este acum locuită de cea mai şcolită populaţie din istoria sa cu 38% din locuitori având studii post-liceale. Cel mai educat segment al populaţiei îl reprezintă femeile cu vârste între 25 şi 34 de ani.

Omul de rând cheltuieşte în medie 2900 de coroane suedeze pe mâncare, echivalentul a 332 de euro la un curs estimativ de un euro contra a 8,73 coroane. Maria şi Mikael sunt foarte preocupaţi de ecologie şi a crescut numărul maşinilor hibrid înregistrate la 48.087 de unităţi, contribuţia energiei nucleare la producţia şi distribuţia de electricitate a ajuns la cel mai mic nivel din ultimii 25 de ani, la 18,4%, iar reciclarea a atins nivelul record de 91%. Un singur lucru umbreşte viaţa de zi cu zi în Suedia, creşterea nivelului infracţionalităţii, cu precădere furturile din magazine, dar şi jafurile din domicilii cu 13%. Acest aspect al statisticii l-am simţit pe pielea mea, după ce telefonul mobil şi aparatul de fotografiat au dispărut din buzunarele hainei mele. Cele aproape trei ore petrecute la poliţie nu aduc certitudinea găsirii obiectelor, dar raportul de constatare a furtului este absolut necesar pentru încasarea asigurării. Poliţia suedeză are serios de lucru, pentru că a crescut şi nivelul crimelor sexuale cu 9%, vandalismul cu 4% şi crimele comise cu violenţă cu 47%.

Mai mult decât statistică. Mai mult ca oriunde, la Goteborg , în Suedia am simţit că nişte caractere puternice, introverite au făcut o alegere conştientă de a se supune convenienţelor sociale. Am văzut oameni care intrau în faţa celorlalţi fără niciun scrupul, am văzut şoferi blocând străduţe cu sens unic minute în şir, dar acestea rămân incidente izolate şi în fiecare zi de şedere la Goteborg micile tensiuni care ne fac viaţa amară în România au fost absente. Se simt efectele benefice ale educaţiei în aspectele minore ale vieţii cotidiene prin respectarea drepturilor celorlalţi şi prin raportarea propriei persoane la întreaga comunitate. A fost reconfortant să mă simt ca parte a unei majorităţi cu simţ civic care nu aruncă gunoaie pe stradă sau care umple până la refuz sălile de cinema sau de operă.

Numărul record de bilete vândute de această ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Goteborg este şi o frumoasă reuşită pentru cinematografia românească, invitată de onoare. Festivalul reflectă şi preocuparea Suediei de a fi recunoscută ca garant al respectării drepturilor omului şi lider în promovarea valorilor sociale şi morale democratice. Niciun alt mare festival de film nu pare mai preocupat de aspecte ce depăşesc cu mult limitele celei de-a şaptea arte. În mesajul directorului artistic, Marit Kapla, situaţia din Iran şi nerespectarea libertăţii de exprimare sunt aspecte asupra cărora aceasta atrage atenţia. Condamnarea la şase ani de închisoare şi interdicţia de a mai face film timp de 20 de ani pronunţate împotriva regizorului iranian Jafar Panahi au avut ecou în Suedia, ceea ce este dătător de speranţă că abuzurile şi nedreptăţile nu mai pot trece neobservate oriunde s-ar produce!