Liderii celor 27 de state UE s-au întîlnit joi, la Bruxelles, pentru un summit care trebuie să reglementeze două probleme spinoase, respectiv deblocarea Tratatului de la Lisabona şi finanţarea luptei împotriva încălzirii globale. Dar tema principală discutată în culise este numele primului preşedinte real al Europei. Reuniunea de două zile a început joi, în jurul orei locale 17.00 (18.00, ora României). Ca de obicei, ea a fost precedată de întîlnirile principalelor partide politice europene, în jurul prînzului, la care au asistat majoritatea şefilor de state şi guverne.

Agenda summit-ului este foarte încărcată. Liderii vor încerca mai întîi să deblocheze Tratatul de la Lisabona, care mai trebuie ratificat de Cehia şi preşedintele său eurosceptic. Pentru a reuşi, ei trebuie să accepte să-i acorde acea derogare pe care o solicită privind împiedicarea oricărei restituiri pentru germanii expulzaţi din regiunea Sudeţi în 1945. În planul secund al Tratatului de la Lisabona se pune şi problema desemnării viitorului preşedinte stabil al UE, funcţie prevăzută de text, chiar dacă tema nu figurează în mod oficial pe ordinea de zi. Există mai mulţi candidaţi. Premierul britanic, Gordon Brown, face lobby pe lîngă colegii săi pentru a susţine candidatura predecesorului său, Tony Blair, multă vreme considerat marele favorit pentru acest post. Premierul luxemburghez, Jean-Claude Juncker, este rivalul acestuia. Numele unui alt participant la summit, premierul olandez, Jan Peter Balkenende, a fost, de asemenea, citat, însă el a declarat miercuri că nu candidează. Premierul leton, Valdis Dombrovskis, a anunţat că va propune în cadrul summit-ului candidatura fostei preşedinte a ţării Vaira Vike-Freiberga.

Liderii celor 27 de state membre mai trebuie în mod imperativ să depăşească divergenţele în privinţa climatului, în condiţiile în care summit-ul internaţional de la Copengaha are loc peste numai şase săptămîni. Ei vor încerca să convină asupra cuantumului ajutorului financiar acordat ţărilor sărace pentru a le sprijini să facă faţă efectelor încălzirii climei. Comisia Europeană a evaluat la 100 de miliarde de euro pe an nevoile financiare ale ţărilor sărace pentru a face faţă schimbării climatice. UE s-a angajat să-şi asume partea sa corectă, însă nu a reuşit să găsească un acord în privinţa cui trebuie să plătească şi la ce nivel.