Liderii ţărilor NATO, care se vor reuni la Riga, în 28 şi 29 noiembrie, îşi vor reafirma angajamentul pe termen lung în Afganistan, unde alianţa este implicată în cea mai dificilă operaţiune din istoria sa şi vor lăsa deoparte diferendele privind chiar desfăşurarea războiului. Preşedintele american, al cărui partid a suferit o înfrîngere electorală, datorată în parte şi intervenţiei americane în Irak, care a divizat profund şi Alianţa Nord-Atlantică, poate conta cel puţin pe o manifestare a coeziunii aliaţilor europeni. Circa 10.000 de militari, în principal britanici, canadieni, olandezi şi australieni, sînt angajaţi, din vara acestui an, în confruntări dure cu rebelii Taliban din sudul Afganistanului. Pînă în prezent, forţele aliate au reuşit să controleze situaţia, dar au suferit pierderi importante.

Reuniunea de la Riga este un "summit de tranziţie", în condiţiile în care nu este prevăzută nicio nouă extindere, deoarece ţările candidate din Balcani - Croaţia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei şi Albania - nu sînt pregătite pentru aderare. Faptul că mai mulţi dintre liderii prezenţi se află aproape de încheierea mandatului, iar poziţia lor politică este slăbită de acest lucru, reduce şansele adoptării unor măsuri de anvergură. În această situaţie se află premierul britanic, Tony Blair, dar şi preşedintele francez, Jacques Chirac; în plus, dificultăţile cu care se confruntă în interiorul propriei coaliţii naţionale afectează şi marja de manevră a cancelarului german, Angela Merkel.

Dezbaterea fundamentală privind viitorul NATO va figurează pe agendă. Pentru moment, proiectul promovat de Washington, de transformare a NATO din alianţa între America de Nord şi Europa Occidentală, creată în timpul Războiului Rece, într-o organizaţie de securitate colectivă a tuturor democraţiilor, se confruntă cu reticenţe clare din partea mai multor ţări europene, printre care se numără şi Franţa. Nici Belgia, Grecia, Spania şi Italia nu sînt de acord în totalitate cu "mondializarea" NATO.

Presiuni asupra statelor candidate

Autorităţile de la Moscova consideră în continuare prezenţa NATO la graniţele sale drept o ameninţare, dar nu se mai opune direct extinderii Alianţei, preferînd să exercite presiuni asupra statelor candidate. La mai bine de doi ani de la aderarea la NATO a celor trei state baltice şi într-un moment în care Ucraina şi Gruzia, state rezultate în urma destrămării Uniunii Sovietice, îşi declară intenţia de a adera la Alianţă, Rusia şi membrii NATO încă nu au reuşit să găsească tonul potrivit pentru relaţiile lor. În pofida înfiinţării unui consiliu formal NATO - Rusia, creat în 2002, după atentatele din 11 septembrie 2001 din Statele Unite, cele două părţi nu au reuşit niciodată să depăşească neîncrederea reciprocă.

Înaintea summit-ului de la Riga, s-a remarcat o schimbare a unghiului de atac al Kremlinului. Pentru a intra în NATO, Gruzia va trebui, de exemplu, să iasă din Comunitatea Statelor Independente, o structură dragă Rusiei, pe care Kremlinul nu vrea să o vadă dispărînd. De altfel, preşedinţii ţărilor membre ale Comunităţii Statelor Independente se vor reuni, tot marţi, la Minsk, în contextul unei animozităţi fără precedent în cadrul fostului bloc sovietic. Ucraina, Gruzia şi Republica Moldova au conflicte cu autorităţile de la Moscova, omologii de la Tbilisi şi Chişinău fiind în mod deosebit vizate de un embargo rus asupra exporturilor lor de vinuri, pe care ele îl consideră justificat politic. În mod neaşteptat, chiar şi Belarusul, care este în mod tradiţional mai apropiat de Rusia, are un diferend cu aceasta, care îi cere din luna ianuarie să plătească mai scump gazele naturale pe care i le furnizează.

Tema oficială a reuniunii este eficienţa şi îmbunătăţirea Comunităţii celor 12 state independente ce formează structura moştenitoare a fostei Uniuni Sovietice, destrămată în 1991. În realitate, însă, Comunitatea Statelor Independente abia dacă există ca organizaţie, iar atenţia Rusiei, membru dominant al blocului, va fi îndreptată spre summit-ul NATO, în special la eventualele încurajări pe care le-ar putea da Gruziei, cel mai turbulent membru al Comunităţii.