Cadru nepropice discuţiilor. Dacă negocierile climatice de anul trecut, de la Copenhaga, s-au dovedit un haos organizatoric, cu mii de oameni lăsaţi pe dinafara sălilor de conferinţe şi uitaţi afară, în zăpadă, la Cancun, lucrurile merg la fel de prost. Problemele principale sunt însă căldura dogoritoare şi distanţele uriaşe dintre hotelurile unde sunt cazaţi delegaţii şi sălile de conferinţă. Membrii delegaţiilor şi jurnaliştii sunt frustraţi deopotrivă din cauza timpului necesar pentru a ajunge la Moon Palace Resort, locul unde se desfăşoară negocierile. Palatul Lunii este localizat la peste 40 de kilometri distanţă de cele mai multe hoteluri şi cuprinde, de fapt, trei complexuri separate. Pentru a ajunge la ”Lună”, delegaţii sunt nevoiţi să meargă 40 de kilometri cu un autobuz, să treacă printr-un control strict de securitate, iar apoi să ia un alt autobuz, pentru alţi zece kilometri. Odată ajunşi la hotel, mai rămân 1,5 kilometri de parcurs între centrul de presă şi sala de conferinţă, dar încă pe atât până la zona în care delegaţiile guvernamentale îşi petrec momentele de pauză între negocieri. Clădirile ce găzduiesc summit-ul sunt înconjurate de gărzi înarmate şi sârmă ghimpată, iar din cauza aglomeraţiei de pe străzi se formează tot timpul ambuteiaje. Controale de securitate sunt efectuate într-un hotel învecinat, Cancunmesse, apoi şi la Palatul Lunii. Se pierd ore în şir din cauza celor patru controale de securitate zilnice. ”Adăugaţi conexiunea proastă la Internet, blocajele din trafic, aerul clocotitor de afară şi aerul condiţionat care congelează interiorul sălilor şi aveţi toate elementele unui dezastru logistic, cu delegaţi deznădăjduiţi şi jurnalişti ce dau năvală pe urmele lor”, titrează cotidianul ”The Guardian”.

Huzur pe banii contribuabililor • Summit-ul de la Cancun este văduvit de prezenţe carismatice, dar cu masivă prezenţă militară şi a marilor corporaţii. De exemplu, Guvernul de la Londra a invitat un număr încă nespecificat de oameni de afaceri, promiţându-le acces la secretarul de Stat britanic pentru Energie şi Schimbări Climatice, Chris Huhne, precum şi la alte oficialităţi. Participarea oamenilor de afaceri este subvenţionată integral de Guvernul britanic, ce plăteşte inclusiv cazarea. Reprezentanţii ONG-urilor britanice World Development Movement şi Carbon Trade Watch s-au declarat revoltaţi. Palatul Luna este deja supranumit ”Palatul Huhne”, în onoarea secretarului de Stat britanic. Ministrul liberal democrat şi ceilalţi 45 de delegaţi britanici au acces la jacuzzi şi la un bufet “mănânci cât poţi”.

Un cuib de şerpi. În limba prehispanică, Cancun înseamnă ”cuib de şerpi”, un nume potrivit pentru locul ce găzduieşte discuţii aprinse privind schimbările climatice. Negocierile s-au împotmolit după ce delegaţia Japoniei a anunţat că refuză să semneze tratatul care va înlocui Protocolul de la Kyoto, semnat în 1997. Acesta este în vigoare până în 2012 şi stabileşte ţinte obligatorii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru ţările dezvoltate industrial. UE şi SUA doresc înlocuirea Protocolul de la Kyoto cu un tratat care să oblige toate ţările să semneze un acord legal obligatoriu pentru reducerea emisiilor de carbon. De aceea, negocierile din cadrul COP 15 de anul trecut au eşuat. UE a sugerat semnarea a două tratate climatice la Cancun: unul care să înlocuiască Protocolul de la Kyoto şi un acord legal obligatoriu, care să fie semnat de toate statele, inclusiv de SUA şi China. Refuzul Japoniei pune în pericol această înţelegere şi face ca summit-ul de la Cancun să semene tot mai mult cu cel de la Copenhaga. Japonia şi-a argumentat anunţul-bombă că nu va accepta, din nou, să fie obligată să îşi reducă emisiile de carbon, câtă vreme competitorii săi economici direcţi, China, India, Indonezia şi SUA, nu sunt obligaţi să facă acelaşi lucru.