Liderii europeni au ajuns la un acord, vineri, privitor la denumirea funcţiei, rolul şi prerogativele viitorului reprezentant pentru politică externă al UE. Acordul provizoriu a intervenit în a doua zi a summit-ului crucial de la Bruxelles, consacrat lansării negocierilor pentru un tratat european, care să înlocuiască textul Constituţiei. Prima sesiune de discuţii în acest summit tensionat nu a permis trasarea contururilor unui nou tratat european, iar cancelarul german Angela Merkel se arăta foarte prudent privind şansele de a ajunge la un acord. Discuţiile, prelungite pînă la ora 23.00 au fost marcate de poziţiile dure ale Poloniei şi Marii Britanii.

Pentru a rezolva problema poloneză, a avut loc, după miezul nopţii, o reuniune între Angela Merkel, preşedintele Lech Kaczynski şi omologii săi francez, Nicolas Sarkozy şi lituanian, Valdas Adamkus. În cadrul acestei reuniuni ce a durat o oră, Nicolas Sarkozy a propus Poloniei să recurgă la „compromisul Ioannina”, în care statele minoritare pot forţa continuarea negocierilor pentru o perioadă limitată de timp. Autorităţile de la Varşovia insistă ca sistemul de vot european, prin majoritate calificată, prevăzut în proiectul de acord pregătit de cancelarul Merkel, să fie rediscutat în cadrul unei conferinţe interguvernamentale atunci cînd va fi redactat Tratatul. Nicio altă ţară nu vrea să revină asupra acestei chestiuni tehnice, dar sensibile din punct de vedere politic, care blochează dezbaterea instituţională de ani de zile. Polonia susţine că acest sistem, ce prevede că o decizie poate fi luată dacă obţine acordul a 55% dintre statele membre şi 65% din populaţia UE, penalizează Polonia şi avantajează Germania. Noi discuţii între Angela Merkel şi Lech Kaczynski au avut loc în cursul dimineţii de vineri, soldate cu „un compromis preliminar” în cîteva puncte: „un compromis de Ioannina” ameliorat, în condiţiile în care acest compromis inventat în 1994 permite unui număr mic de state, chiar dacă sînt prea puţine, să formeze o minoritate de blocaj, să poată bloca o decizie votată cu majoritate calificată; o amînare pentru 2014, în loc de 2009, a intrării în vigoare a noului sistem de vot cu majoritate calificată prevăzut de Constituţie; modificarea de la 4 la 5 a numărului de ţări necesare pentru obţinerea unei minorităţi de blocaj.

Franţa, Italia şi Spania au depus eforturi, la rîndul lor, pentru a găsi soluţii pentru premierul britanic Tony Blair, care, înainte de a-i ceda locul, miercuri, succesorului său Gordon Brown, mai puţin euroentuziast, a cerut ca revendicările sale să fie satisfăcute pe deplin. Marea Britanie nu este de acord cu natura juridică obligatorie a Cartei Drepturilor Fundamentale, ce conţine 54 de articole în legătură cu drepturile politice şi sociale ale cetăţenilor. Cele trei ţări au oferit autorităţilor de la Londra în acest dosar, posibilitatea de a nu participa. În schimb, în legătură cu desemnarea unui reprezentant al Afacerilor Externe care să coordoneze toate activităţile externe ale UE, prevedere ce era respinsă, de asemenea, de Londra, cele trei ţări au obţinut cîştig de cauză. Astfel, Tony Blair părăseşte ultimul său summit UE fără a da un semnal antieuropean.

În cadrul acestui summit, Angela Merkel vrea să rezolve, o dată pentru totdeauna, problemele pentru ca Cei 27 să poată organiza rapid o conferinţă interguvernamentală pentru a finaliza redactarea Tratatului. Germania avea ca obiectiv ca acesta să intre în vigoare în 2009.