Tudor Chirilă şi trupa sa, Vama, au umplut, sâmbătă seara, clubul Phoenix. În ciuda aşteptărilor, spectatorii nu au fost, ca de obicei, formaţi din studenţime, iar atmosfera a fost întreţinută mai ales de un mic grup de liceence din apropierea barului, ce s-au manifestat entuziasmate de prestaţia solistului lor preferat, care, se pare, le-a impresionat cu noul său look de... punker veritabil. Pentru că din show nu au lipsit mesajele rebele, în pauza din concert, Chirilă a acceptat să dezvolte nemulţumirea sa într-o scurtă discuţie cu presa locală.

Reporter: Cum poţi descrie mesajul transmis în aceste concerte?

Tudor Chirilă: Nu este un mesaj antisistem, ci un mesaj anti-putere. Eu nu am problemă cu sistemul, ci cu faptul că nu am cine să votez, ca Cetăţeanul Turmentat şi nu sunt beat, beau apă plată... şi la concertul ăsta, şi în ultima vreme. Mesajul nostru nu este antisistem, este împotriva stării de fapt. Am făcut, la un concert din Piteşti, o încercare: am „pus” o cameră pe oamenii de acolo şi le-am spus să-şi exprime sentimentele faţă de oricare dintre candidaţii politici. Puteţi să vedeţi înregistrarea pe blogul meu, ce crede o piaţă întreagă cu 3000 de oameni.

Rep.: Creasta pe care o porţi şi mesajele rebele se detaşează şi în stilul muzical?

T. C.: Poate doar tunsura mea. Este mult spus punk, este un rock cu mici influenţe electro. Este un sunet mai studiat, în sensul că nu mai domină pianul, aşa cum am obişnuit lumea în formula Vama Veche, dar n-aş spune că este o schimbare radicală. Este mai multă chitară pe alocuri şi mai puţină sonoritate de pian, dar nu la toate piesele. Am mers pe ideea să dăm pianului ce este al pianului, adică să nu-l mai folosim în diferite combinaţii, ci să-l lăsăm aşa cum este.

Rep.: Care sunt proiectele de viitor?

T. C.: Lucrăm la şase piese noi, sunt deja organizate, iar discul următor ar trebui să iasă în vară. În plus, se lucrează la versiunea în limba engleză a primului nostru disc, „Vama”.

Rep.: Cu ce te ocupi în paralel cu scena muzicală?

T. C.: Eu lucrez la Teatru, acum. La sfîrşitul lunii noiembrie, am o premieră, cu trei piese americane într-un act, se numeşte „O lume pe dos”. Este un spectacol de o oră şi 45 de minute. Regia este realizată de mama mea, Iarina Demian, care chiar şi joacă în spectacol. Aceste piese sunt în premieră europeană şi, zic eu, reuşesc să concureze foarte uşor cu Ionesco uneori. Este un teatru foarte logic al absurdului.

Rep.: Blogul tău este foarte apreciat, ce ne poţi spune despre această pasiune?

T. C.: Pe blog scriu de doi ani. Mi l-a făcut o prietenă, într-o seară, iniţial ca să pun poze pe el. Atunci habar n-aveam nimic de internet, detestam fenomenul, nu sunt încă împăcat cu anumite lucruri din spaţiul virtual, dar nu cred că internetul se poate schimba şi nici nu cred că e cazul: îl accepţi sau nu şi îl foloseşti pentru ce e bun sau nu. Povestirea cu Rolling Stones a fost prima postată. Pînă atunci, au fost în jur de 200-300 vizitatori pe zi, iar în ziua cînd am scris povestea, au fost 6000. Atunci blogul a luat-o în sus şi s-a menţinut... pe locurile 25, 30, am fost chiar şi pe locul 2. Eu nu am alte surse de a-l promova decât prin scris, nu am bannere pe nicăieri, uit în concerte să amintesc de el.

Rep.: Te leagă ceva anume de Constanţa sau de publicul de aici?

T. C.: De Constanţa mă leagă marea... În seara asta (n.r. sâmbătă seară) nu este un public ieşit din comun, entuziast, care să se urce pe mese şi să-şi dea jos hainele, ci, mai important, este un public care ascultă muzica noastră, iar pentru noi este un aspect care contează. Adică este un loc unde putem transmite mesajul nostru bine. Mult mai important este că sunt categorii de vîrstă mult mai diferite, nu este exclusiv puştime. S-a acreditat ideea că la noi vin numai studenţii, dar, în sală se află şi oameni de 40, 50, 60 ani. Ne bucurăm foarte mult de seara asta. Am vrea să ştim câtă lume a rămas pe dinafară, pentru că mulţi ne-au... înjurat că nu au putut intra în clubul Phoenix, pentru că nu se stă decât la mese. Eu aş fi vrut să fie cât mai mulţi şi mă gîndeam să mai facem un concert, dar, în viitorul apropiat, nu se poate, pentru că aici se pare că sunt programate mai multe evenimente.