Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copil (FONPC) a atras atenţia joi, la închiderea proiectului ”Dezvoltare strategică pentru apărarea drepturilor copilului”, că programele de prevenire în comunităţi şi investiţia în resursa umană calificată ar evita luarea măsurilor speciale de protecţie pentru mulţi dintre copii, iar costurile pe care statul le-ar suporta ar fi mult diminuate. ”Ar trebui să acordăm o atenţie mai mare formării asistentului social din mediul rural, pentru că el este cel care monitorizează respectarea drepturilor copilului în comunitate şi care poate interveni în vederea prevenirii separării copilului de familie”, a arătat preşedintele FONPC, Bogdan Simion.

FONPC susţine că aceste lucruri sunt necesare cu atât mai mult cu cât România este singura țară care și-a înrăutățit indicatorii de sărăcie a copiilor, de la 50% la intrarea în UE în 2007 la 51% în 2014, față de Bulgaria, care plecase de la 61% și a ajuns la 45%, potrivit Eurostat. Un procent de 48,5% din copiii din România trăiesc în risc de sărăcie sau excluziune socială, după datele Eurostat, ceea ce înseamnă că România este pe locul 2 în întreaga Europa. Cei mai vulnerabili și expuși sărăciei și marginalizării sunt copii din mediul rural și copiii rromi. Legat de intervenţia la nivel judeţean, FONPC a semnalat faptul că direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţie a copilului (DGASPC) nu au mecanismul prin care să finanţeze servicii sociale ale ONG-urilor în totalitate, putând doar să deconteze costuri directe pe beneficiar, ceea ce duce la fragilizarea sustenabilităţii serviciilor dezvoltate de organizaţiile neguvernamentale. FONPC doreşte să creeze un spațiu de dezbatere publică pentru analizarea problematicii serviciilor pro-active pentru copil și familie din perspective diferite pentru ca, în final, să fie îmbunătăţite politica publică și programele dezvoltate în România pe cinci axe: reforma sistemului de protecție a copilului în România, procesul de dezinstituționalizare, serviciile de prevenire a separării copilului de familia sa, procesul de tranziţie de la îngrijirea bazată pe instituţii la serviciile bazate pe familie şi comunitate şi implicarea societății civile în dezvoltarea politicilor publice pentru pentru copil şi familie.