După al doilea Război Mondial, care a împiedicat desfăşurarea a două ediţii a Campionatului Mondial de fotbal, a patra ediţie a turneului final a avut loc în 1950, din nou, în America de Sud, dar acum în Brazilia. Construit special pentru CM, cel mai mare stadion din lume, Maracana, a trăit înfrângerea neaşteptată a favoriţilor în finală. 174.000 de spectatori au urmărit cum Uruguay a dat marea lovitură, învingând, cu 2-1 (Schiaffino 66, Ghiggia 79 / Friaca 47), Brazilia. Şi astfel, Uruguay a câştigat al doilea titlu mondial din istorie. În acest turneu s-a mai consemnat o surpriză: SUA - Anglia 1-0. România nu s-a înscris la această ediţie a CM. În 1954, în Elveţia, la ediţia a cincea, Republica Federală Germania a fost învingătoarea surpriză, 3-2 (Morlock 10, Rahn 18, 84 / Puskas 6, Czibor 8) în finala cu Ungaria (a fost prima finală a CM transmisă în direct la televiziune), luându-şi astfel revanşa după usturătoarea înfrângere din faza grupelor, scor 3-8. Ungaria era neînvinsă de 31 de meciuri şi marcase 25 de goluri până în finală. În meciul decisiv pentru calificarea la turneul final din Elveţia, disputat pe fostul Stadion “23 August” din Bucureşti, România a pierdut, scor 0-1, duelul cu Cehoslovacia. După eşecul din 1950, Brazilia a obţinut primul titlu mondial în 1958, în Suedia, la ediţia a şasea. În finală: Brazilia - Suedia 5-2 (Vava 9, 32, Pele 55, 90, Zagallo 68 / Liedholm 4, Simonsson 80). La numai 17 ani şi 8 luni, Pele a devenit cel mai tânăr campion mondial, marcând şase goluri. Golgeterul turneului final a fost francezul Just Fontaine, autor a 13 goluri. România a ratat calificarea la turneul final din Suedia, cedând, în partida decisivă disputată la Belgrad, 0-2 cu Iugoslavia.