Peste 25 de suspecţi de terorism deţinuţi de CIA au fost privaţi de somn pînă la 11 zile în perioada administraţiei George W. Bush, limita fiind redusă ulterior pînă la aproximativ o săptămînă. Potrivit unui raport al Departamentului american al Justiţiei, dat publicităţii luna trecută prin ordinul preşedintelui Barack Obama, personalul medical se asigura că deţinuţii nu sînt răniţi. Un raport din 2007 al Crucii Roşii arăta însă că deţinuţii CIA aveau cicatrici la mîini şi glezne de la lanţuri. Cînd deţinuţii nu mai rezistă să stea în picioare, pot fi întinşi pe jos cu braţele la distanţă, astfel încît acestea să nu poată fi mişcate, se arată în raportul datând din 10 mai 2005. Această poziţie este suficient de disconfortabilă pentru a-i împiedica pe deţinuţi să doarmă liniştiţi, în timp ce membrele inferioare li se recuperează după statul în picioare. Raportul Crucii Roşii arată că deţinuţii erau obligaţi, de asemenea, să asculte muzică tare şi zgomote repetitive.

În documentele Departamentului Justiţiei, privarea de somn era descrisă drept o parte a liniei de bază a interogării, catalogată drept mai puţin severă decît alte metode corective sau coercitive. În cadrul CIA, privarea de somn era văzută drept o metodă care are avantajul unic de a eroda dorinţa deţinuţilor de a rezista fără a-i răni. Foşti şi actuali membri ai serviciilor americane de informaţii au declarat că privarea de somn întăreşte puterea coercitivă a altor tehnici, inclusiv lovirea peste faţă şi închiderea în cutii de mici dimensiuni.

Documentele Departamentului Justiţiei citează cercetări ştiinţifice şi sugerează că privarea de somn nu este dăunătoare. “Experienţa cu privarea de somn arată că, în mod surprinzător, sînt puţine lucruri care merg prost pentru starea fizică a subiectului”, se arată în raport, unul dintre documentele în care avocaţii guvernamentali citează documente ştiinţifice care susţin că programul este sigur. Unii dintre autorii acestor studii au declarat însă că cercetările lor au fost prost aplicate. James Horne, director la Centrul de Cercetare a Somnlului din cadrul Universităţii Loughborough din Marea Britanie, a declarat că nu a fost consultat niciodată de oficiali americani şi nu ştia cum au fost folosite studiile sale pînă la publicarea rapoartelor. Acesta susţine că este periculos pentru CIA să extrapoleze cercetări independente în care subiecţii au fost privaţi de somn voluntar o săptămînă, dar au fost liberi să mănînce, să se odihnească, să se uite la televizor sau să părăsească centrul de cercetare în orice moment. Prin contrast, deţinuţii CIA erau supuşi unor situaţii de stres suplimentare, ce puteau conduce la colaps fizic sau mental. De exemplu, un fost responsabil de rang înalt al al-Qaida, Ali Mohamed al-Fakheri, alias Ibn al-Cheikh al-Libi, s-a sinucis ieri în celula sa din Libia, unde era închis pe viaţă după extrădarea din Guantanamo în 2006. În vîrstă de 46 de ani, acesta a fost responsabil în Khalden, o fostă tabără de antrenament al-Qaida din Afganistan, fiind arestat în 2001 de forţele coaliţiei. O misiune a Human Rights Watch se întîlnise recent cu al-Libi în închisoare, constatînd că era sănătos, dar că suferea de depresie.