Un individ, mare vedetă internaţională, a anunţat că vrea să bată recordul mondial la stat cu capul în jos. Drept care, a fost atîrnat, evident, cu capul în jos, de un dispozitiv fabricat special pentru ca dumnealui să-şi facă mendrele legat de picioare. Gestul vedetei a fost interpretat ca un act de mare curaj, pe motiv că riscă să-i vină tot sîngele în cap! La noi, în România, vreau să zic, chestia asta cu capul în jos e de-a dreptul banală! În primul rînd, de cînd ne ştim, stăm cu capul în jos în faţa tuturor şmecherilor care vin de afară. Nici măcar nu clipim! Domnii guvernanţi au grijă să ne antreneze în fiecare zi la figura asta. Ne ţin atîrnaţi ca pe lilieci. Practic, este sportul nostru naţional. Stăm înfăşuraţi în foame cu capul în jos. Cît despre circulaţia sîngelui, nu avem nicio problemă! La cîţi nervi ne fac politicienii, care bat apa în piuă, ne vine tot sîngele în cap! Individul, vedetă internaţională, a încercat să ne impresioneze cu o găselniţă de doi lei. La noi, o naţiune întreagă stă suspendată cu capul în jos. E greu să bată dumnealui recordurile noastre naţionale în materie de capul plecat sabia nu-l taie! Înţeleg că, înainte de a începe proba, medicii săi şi-au făcut griji ca nu cumva dumnealui să sufere vreun accident vascular. Aiurea. Suspendaţii noştri sînt puşi la uscat precum tutunul. Stăm, cum se zice la CFR, cu roatele în sus. Suspendatul nostru naţional are o lungă istorie în materie de atîrnare. De cînd ne ştim, stăm cu capul în jos şi nu-mi amintesc ca cineva să fi omologat timpul înregistrat. Cu capul în jos şi atîrnat de picioare. În chip natural. Adică, vreau să zic, fără dispozitive specializate în atîrnare şi balansare. Nu cunosc dacă vedeta în cauză a obţinut sau nu rezultate promiţătoare şi nici dacă a scăpat teafără după perioada în care s-a bălăngănit deasupra unui oraş. Pe noi, ca apucătură, statul cu capul în jos ne întărîtă. În cadrul legislativ, statul cu capul în jos înlocuieşte cu succes statul de drept. Într-o lume cu susul în jos, acest lucru este normal. Atîrnarea cu capul în jos e un drept al populaţiei amărăştene şi o poziţie conformă statutului său. Din cauza greutăţii lor în funcţii, dar şi pentru că sînt supraponderali, mahării nu rezistă la figura cu capul în jos. Dar nici cu capul sus, dacă e vorba de onoare! Pe plan naţional, guvernanţii ne obligă tot timpul să ne acomodăm unor situaţii precum cele descrise mai sus. În această privinţă, cu siguranţă, nu cred că mai este vreun record de bătut. De pildă, sîntem invicibili la statul la coadă pentru plata dărilor faţă de stat. În general, conform aptitudinilor formate în timp, românul caută mereu o coadă atractivă. Ca stimulent, este important să se dea ceva moca. Din poziţia atîrnat, sînt politicieni care iau decizii pentru naţiune. Nişte ameţiţi. Alţii sînt ameţiţi de băutură şi conduc ţara în stare de ebrietate. Ca să facă pe deştepţii, se atîrnă de pereţii palatului cu capul în jos. Astfel de indivizi sînt greu de controlat. Pe ăştia, la beţie, îi scapi pe fereastră. Doar aşa să le vină sîngele în cap, că, vorba aia, minte nu au! Din categoria suspendaţilor fac parte şi cei care încalcă Constituţia…