Potrivit dovezilor ştiinţifice obţinute din cercetarea a două cratere produse de proiectile, la Khiam şi At-Tiri, zone unde au avut loc cele mai dure lupte în recentul conflict din Liban, Israelul ar fi folosit bombe pe bază de uraniu. Potrivit secretarului ştiinţific al Comitetului European pentru Riscul Radiaţiilor, doctorul Chris Busby, două eşantioane prelevate de la locul impactului cu solul a unor bombe israeliene prezintă urme de radioactivitate ridicată. Ambele probe au fost trimise spre analiză la laboratorul Harwell din Oxfordshire, al Ministerului Apărării, care a confirmat concentraţia radioactivă de izotopi de uraniu.
Raportul iniţial menţionează două posibile cauze pentru contaminarea constatată. Prima ar fi folosirea unui dispozitiv nuclear experimental inedit sau a unei bombe termobarice, al cărei principiu de funcţionare se bazează pe oxidarea uraniului la o temperatură ridicată. Cea de-a doua ipoteză este folosirea unei bombe convenţionale de tip "bunker-busting", ce funcţionează mai de grabă pe bază de uraniu îmbogăţit decît sărăcit, cu capacitate radioactivă mai mică. O fotografie realizată în timpul exploziei primei bombe înfăţişează nori mari de fum negru, care ar putea rezulta în urma arderii uraniului.
Israelul a ascuns permanent adevărul în privinţa armelor folosite în Liban. Atît în anul 1982, cît şi în conflictul din această vară, autorităţile nu au recunoscut că au utilizat bombe cu fosfor la scară largă, deşi fotografiile înfăţişau civili libanezi cu arsuri provocate de muniţie pe bază de fosfor. Ulterior, autorităţile au admis folosirea acestor tipuri de armament, subliniind însă că acesta nu contravine normelor internaţionale în vigoare. Majoritatea legilor internaţionale nu conţin prevederi specifice privind armele pe bază de uraniu moderne, pe de o parte deoarece acestea nu fuseseră inventate la momentul elaborării şi adoptării lor, iar pe de altă parte pentru că guvernele occidentale refuză să creadă că folosirea acestui tip de armament poate afecta sănătatea pe termen lung în cazul civililor ce locuiesc în zona exploziilor.
Mostra prelevată de la Kiam este o bucată de pămînt roşu, rezultat în urma unei explozii, iar analizarea ei indică prezenţa uraniului îmbogăţit. Efectele asupra sănătăţii populaţiei civile, după folosirea unor bombe cu capacitate mare de penetrare a solului, care au eliminat în atmosferă particule de oxid de uraniu, sînt semnificative, raportul recomandînd ca zona să fie examinată în vederea curăţării.
Deocamdată, Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu, care a desfăşurat o misiune în Liban pentru a constata pagubele ecologice provocate de războiul cu Israelul, nu a fost în măsură să confirme sau să infirme prezenţa uraniului în zonele bombardate. Circa 20 de experţi de la departamentul "postconflict" al agenţiei Naţiunilor Unite au desfăşurat o misiune de două săptămîni în Liban, la începutul lunii octombrie, în colaborare cu Ministerul libanez al Mediului, pentru a studia impactul conflictului dintre Israel şi Hezbollah asupra mediului înconjurător. Raportul Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu va fi prezentat la jumătatea lunii decembrie la Beirut. Analiza eşantioanelor ar trebui să determine şi eventuala poluare a aerului, apei şi solului, cauzată de bombardamentele intensive ale aviaţiei israeliene asupra sudului Libanului. Experţii au vizitat circa 75 de zone în cadrul acestei misiuni.