Speța în care este judecată fosta șefă a DIICOT Alina Bica ar putea deveni una de referință în jurisprudența românească, în condițiile în care Curtea Constituțională urmează să se pronunțe pe 24 mai referitor la o excepție de neconstituționalitate privind infracțiunea de abuz în serviciu. Termenul a fost stabilit joi de judecătorii constituționali, care între timp trebuie să studieze un amplu răspuns pe această temă venit de la Comisia de la Veneția - creată în 1990 ca organ consultativ al Consiliului Europei în chestiuni constituţionale. Pe scurt, Bica a cerut CCR să verifice cât de constituțională este cercetarea ei, iar CCR a solicitat un răspuns avizat al Comisiei de la Veneția, care a și emis actul solicitat de CCR. Documentul întocmit de instanța comunitară independentă, redat parțial în fotocopie de site-ul stiripesurse.ro (puteți regăsi fotocopiile în galeria de imagini a materialului publicat în ediția online a cotidianului „Telegraf“), conține numeroase premise care pot sta la baza unui adevărat cutremur în dosarele în care sunt judecați pentru abuz în serviciu demnitari ai statului român și aleși de la nivel local sau central.

DREPTUL PENAL NU TREBUIE FOLOSIT PENTRU A EVALUA DECIZIILE POLITICE

De ce va fi cutremur? Pentru simplul fapt că răspunsul Comisiei de la Veneția atrage atenția asupra unui fapt enunțat de nenumărate ori în ultimii ani de mass-media: foarte multe dosare penale au fost deschise pentru a cerceta nu legalitatea unor proiecte, ci oportunitatea lor - echivalentul imixtiunii Justiției în actul de guvernare/administrare. În Art. 78 al răspunsului Comisiei de la Veneția, se stipulează expres: "Dreptul penal nu trebuie folosit pentru a evalua oportunitatea unei decizii politice". În Art. 85, Comisia consideră că principala preocupare a instanțelor ar trebui să fie asigurarea faptului că instituțiile judiciare nu sunt folosite abuziv de către cei aflați în poziții de putere împotriva adversarilor politici și în scopuri politice.

24 MAI - ZI DECISIVĂ PENTRU NUMEROASE DOSARE DE ABUZ

Spuneam că decizia CCR va fi una de referință pentru că pe rolul instanțelor judecătorești sunt nenumărate procese care au ca ținte persoane publice cu notorietate și ca subiect abuzul în serviciu. Numai la Constanța vă putem da câteva exemple de dosare care au plecat de la raporturi ale Curții de Conturi care au considerat drept inoportune proiecte ale autorităților locale și județene și care, ulterior, au devenit anchete pentru abuz în serviciu. Un exemplu concret este dosarul președintelui Consiliului Județean Constanța, Nicușor Constantinescu, cercetat pentru finanțările nerambursabile acordate de CJC pentru activitățile culturale și sportive și organizarea de cursuri de calificare pentru tineri. Un alt dosar îl vizează tot pe Constantinescu, acuzat că nu ar fi permis Curții de Conturi să controleze documentele Regiei Autonome Județene de Drumuri și Poduri (RAJDP) și că nu a eliberat certificate de urbanism pentru o firmă care intenționa să construiască un parc eolian. Mai sunt și alte dosare în care au fost verificate programe de dezvoltare vizând perdelele forestiere, împăduriri, Caravana Estivală, achiziţia de apartamente pentru medicii care au fost aduşi la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă pentru a salva vieţile constănţenilor ș.a.m.d... Și lista poate continua la toate nivelurile administrative.

Cert este că pronunțarea amânată pentru 24 mai este crucială pentru desfășurarea tuturor acestor dosare, care nu sunt puține și nici ușoare.

Redăm integral articolele cuprinse în fotocopiile după răspunsul Comisiei de la Veneția:

78. Comisia de la Veneția dorește, mai departe, să sublinieze distincția găsită în multe sisteme juridice dintre deciziile administrative (Verwaltungsakte), în care destinatarii sunt persoane private sau companii, și acte care implică discreție politică (Regierungsakte). Se poate argumenta că, pentru prima categorie, regulile privind răspunderea ministerială penală ar trebui să fie mai stricte și, în mare parte, similare cu acelea care se aplică funcționarilor publici, în timp ce, pentru a doua categorie, accentul principal trebuie pus pe răspunderea politică. Dreptul penal trebuie folosit pentru a evalua oportunitatea unei decizii politice.

79. La trasarea liniei dintre răspunderea penală și cea politică, trebuie să se ia în considerare caracteristicile speciale ale procedurilor politice de luare a deciziilor și „jocul politic”. Este important pentru o democrație ca miniștrii să aibă spațiul de manevră pentru a implementa politicile pentru care au fost aleși, cu o marjă de eroare mare, fără ca asupra lor să atârne amenințarea sancțiunilor penale. Într-o democrație funcțională, miniștrii sunt trași la răspundere pentru politicile lor pe căi politice, nu apelând la dreptul penal.

80. În același timp, Comisia de la Veneția consideră că este la fel de important ca miniștrii să nu fie deasupra legii. Dacă un ministru comite o infracțiune, atunci acesta trebuie supus sancțiunilor penale, la fel ca oricine altcineva (deși procedurile pot fi diferite). Poate fi legitim și înțelept să existe un anumit prag pentru inițierea procedurilor penale împotriva unui ministru, pentru a proteja împotriva hărțuirii politice, dar acest prag nu trebuie să fie atât de înalt încât să protejeze un ministru care în mod clar a încălcat legea. Deși există motive valide pentru acordarea unui anumit grad de imunitate legală parlamentarilor și șefilor de stat, aceste motive nu îi acoperă în aceeași măsură pe miniștri. Așadar, procedurile speciale de acuzare nu trebuie interpretate în asemenea manieră încât să asigure o imunitate procedurală mare miniștrilor care au încălcat în mod clar legea.

81. Poate că, în unele țări europene, problema nu este că miniștrii sunt trași la răspundere legală prea ușor, ci dimpotrivă - că nu sunt trași la răspundere și că procedurile speciale de acuzare pot funcționa ca o formă de imunitate care protejează miniștrii împotriva urmăririi penale.

82. Există două modele fundamentale diferite în dreptul constituțional european pentru tragerea miniștrilor la răspundere penală. Unul permite ca această chestiune să fie rezolvată de sistemul penal ordinar. Celălalt folosește reguli speciale de acuzare, care pot fi interpretate în mai multe feluri și pot acoperi atât inițierea procedurilor, compunerea Curții, precum și alte elemente procedurale.

(...)

84. Comisia de la Veneția consideră că, atât timp cât acuzațiile aduse unui ministru au caracter „penal”, conform Articolelor 6 și 7 din CEDO, aceleași cerințe de proces echitabil se aplică ambelor categorii - inclusiv elemente fundamentale precum dreptul la apărare, prezumția de nevinovăție, independența și imparțialitatea judecatei etc.

85. În țări unde cazurile penale împotriva miniștrilor sunt instrumentate de autorități ordinare de urmărire penală și curți penale ordinare, Comisia de la Veneția consideră că principala provocare este asigurarea faptului că aceste instituții nu sunt folosite abuziv de Guvern (sau alți jucători) împotriva adversarilor politici și în scopuri politice. Mai mult, dacă apare un caz, este important ca procurorul și judecătorii să înțeleagă și respecte distincția dintre delictele penale și cele politice și considerațiile speciale care se aplică exercițiului ministerial al puterii publice.

86. Într-un stat democratic fondat pe principiul suveranității legislației și care respectă drepturile fundamentale, unde independența și imparțialitatea procurorului general și ale curților sunt bine stabilite, aceasta va servi ca principală garanție împotriva folosirii abuzive politice a sistemului de justiție penală ordinară.

87. Decizia de a iniția procedurile împotriva unui ministru (actual sau trecut) va avea de la sine consecințe grave asupra persoanei în cauză, fie că persoana respectivă este găsită vinovată sau nu. În țările în care această acțiune este instrumentată de procurorul general ordinar, este important ca această instituție să poată exercita o bună discreție și să nu dea curs unor presupuneri nefondate și născocite în principal pe motive politice. Pe de altă parte, este la fel de important ca autoritățile de urmărire să fie în poziția de a nu fi intimidate sau instruite de Guvern (sau alți jucători) împotriva formulării de acuzații în cazuri în care există motive substanțiale de a spune că ministrul respectiv a încălcat legea.

88. În țări cu proceduri speciale de acuzare pentru miniștri, acestea sunt de regulă mai politice decât procedurile penale ordinare, după cum am arătat mai devreme. Există motive pentru această stare de fapt - unul dintre ele fiind acela că, din moment ce un caz împotriva unui ministru va avea chiar prin natura sa repercusiuni politice, este nevoie de o anumită cantitate de expertiză și discreție politică la instrumentarea cazului.