Delfinul, Albatros, Lebăda şi Perla sînt cele patru tabere care alcătuiesc complexul de odihnă pentru copii de la Năvodari. Ieri, aceste tabere ar fi trebuit să fie gata pentru a putea primi turiştii. Cu toate astea, două dintre ele sînt condamnate să cadă în paragină şi uitare, iar celelalte două „suspină” sub stratul superficial de var, dat pentru a acoperi igrasia şi mucegaiul. Taberele de la Năvodari au rămas, în mare parte, suspendate în trecut, cu pereţii, vopseaua, lemnăria, grilajele, heleşteele, camerele şi faianţa din perioada comunismului, cînd aici s-au făcut investiţii majore. Epoca investiţiilor este, însă, demult apusă şi nimeni nu mai are curaj să bage banii în aceste structuri considerate învechite şi pe cale de dispariţie. Fără investiţii, taberele de la Năvodari se degradează pe an ce trece! După ce Agenţia Naţională a Taberelor şi Turismului Şcolar a fost desfiinţată, s-ar părea că taberele de la Năvodari se află, din nou, în subordinea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului. Numărul copiilor care vin în aceste tabere este, în fiecare an, din ce în ce mai mic.

Structurile publice pentru odihnă şi recreere se află prinse într-un cerc vicios: copiii şi profesorii nu mai vin, nemulţumiţi de condiţiile din ce în ce mai puţin satisfăcătoare şi atraşi de destinaţii exotice, iar investitorii consideră că numărul copiilor nu este îndeajuns de convingător pentru ca ei să bage nişte bani în modernizarea taberelor. Acest lucru este susţinut şi de profesorul Octavian Rusu, reprezentantul MEdCT în taberele de la malul mării: „nu poţi să faci investiţii cînd nu ai ecou că nu va creşte, într-un an de zile, gradul de ocupare. În ultima lună de şcoală, nu s-a mai făcut nici expoziţia de turism şcolar, aşa cum se obişnuia”. Din acest cerc vicios, singurii care au de pierdut sînt copiii, căci motivele pentru care taberele de la Năvodari au fost preferate ani de-a rîndul, au rămas, încă, în picioare: plaja excelentă, nisipul foarte fin şi apa foarte curată. Acestea sînt şi atuurile apreciate în prima zi de tabără de primii ocupanţi ai taberei de la Năvodari, un lot de elevi din Bucureşti: „ne bucurăm de vreme, de soare, de apa caldă a mării. Cît despre cazare, întotdeauna e loc de mai bine, contează mai mult atmosfera şi apa mării”. Prof. Rusu este de aceeaşi părere: „În cursul acestei veri, în cele zece serii care se vor derula, sînt aşteptaţi în jur de 20.000 de copii. Este adevărat că, deocamdată, nu sînt amenajate toate locurile, pentru că cererea pentru primele două serii este mult mai mică”. Tot prof. Rusu ne oferă şi una dintre cele mai concrete explicaţii pentru numărul în scădere liberă al ocupanţilor acestor tabere: „Sînt alte interese care mînă copiii spre alte staţiuni, mai ales dincolo de graniţă. S-a dus vestea că se organizează mai bine sau că preţurile sînt mai mici în Bulgaria, Grecia sau Turcia. Profesorul însoţitor are şi el avantaje materiale, şi atunci, este normal să fie preferate destinaţiile exotice celor din ţară”. Sistemul este şi el unul simplu, şi care funcţionează: profesorul care îşi „face grupul” pentru o plecare sub formă de tabără nu îşi mai plăteşte biletul şi cazarea. Elena Ştefan, inspector pentru activităţi educative al Inspectoratului Şcolar Bucureşti susţine acest lucru: „din punctul de vedere al ISJ, la Bucureşti, oferta taberei Năvodari a fost transmisă în toate unităţile de învăţămînt. Piaţa este însă liberă, nu putem impune noi destinaţia. Există un protocol pe care noi l-am respectat, transmiţînd oferta, mai mult decît atît nu putem face”. Prof. Elena Ştefan se află la Năvodari cu ocazia unui concurs naţional pe teme de protecţia consumatorului, organizat de MEdCT în colaborare cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului. „Sîntem la ediţia a V-a, la care s-au înscris 47 de concurenţi. Vineri va avea loc finalul concursului şi festivitatea de premiere. Motivul pentru care am ales tabără de la Năvodari ca loc pentru desfăşurarea concursului este acela de a le oferi copiilor o vacanţă binemeritată, cu atît mai mult cu cît, anul trecut, am aflat cu stupoare că unii elevi nu văzuseră niciodată marea. Cazul nu este singular şi, de aceea, încercăm să aducem cît mai mulţi copii în acest spaţiu minunat care are, într-adevăr, nevoie de investiţii…”. Taberele de la Năvodari nu sînt incluse în niciun program de modernizare şi, din punctul de vedere al finanţărilor, viitorul lor este unul întunecat.