Înfiinţat în anul 1961, Muzeul de Artă din Constanţa deţine un bogat şi diversificat patrimoniu cultural, care se bucură de un raport echilibrat între operele de pictură şi cele de sculptură. Vizitatorii instituţiei muzeale de la malul mării vor descoperi, în cadrul expoziţiilor permanente, două picturi create de Lucia Dem. Bălescu: „Casă veche din Bucureşti” şi „Mangalia”. Ambele lucrări au intrat în patrimoniul muzeului prin donaţia Cella Serghi (1984), tablourile fiind achiziţionate de donatoare direct de la artistă.

„Există un stil Lucia Dem. Bălăcescu pe care artista l-a încetăţenit în domeniul plasticii româneşti, delimitat de neclintitele borne ale temperamentului său, stabilind o zonă proprie, ce face parte dintr-o istorie a noastră, care urcă dintr-un strat nealterat al spiritualităţii, la interferenţa artei româneşti cu cea europeană”, îi descriau opera Dragoş Morărescu şi Petre Oprea, în lucrarea „Lucia Dem. Bălcescu” (editura „Meridiane”, Bucureşti, 1979). Lucia Dem. Bălescu (n. 22 ianuarie 1895, Bucureşti - d. 5 noeimbrie 1979, Bucureşti) a fost eleva artiştilor plastici Eustaţiu Stoenescu şi Gheorghe Petraşcu. Prima sa expoziţie personală a fost vernisată în anul 1919, la Bucureşti, în acelaşi an artista plecînd spre Paris, unde a urmat cursurile Academiilor Julian şi La Grande Chaumiere. În anul 1927, a realizat 35 de desene pentru ilustrarea volumului „Corigent la limba română” de Ion Minulescu, iar doi ani mai tîrziu a participat la Expoziţia Internaţională de la Barcelona, unde a obţinut medalia de bronz. De-a lungul carierei artistice, Lucia Dem. Bălăcescu a realizat desene pentru „Cartea cu jucării” şi „Ce ai cu mine, vîntule” de Tudor Arghezi, precum şi pentru volumul „Decameronului” de Boccaccio (113 ilustraţii şi 101 vignete - ilustraţie de mici dimensiuni care se pune la începutul sau la sfîrşitul unui text sau capitol). De asemenea, pe parcursul vieţii, artista a deschis şi participat la numeroase expoziţii personale şi de grup, atît în ţară, cît şi peste hotare. Contribuţia sa la arta românească, precum şi la promovarea acesteia peste hotare a fost răsplătită cu numeroase premii, printre acestea numărîndu-se Premiul „Ioan Andreescu” al Academiei Române (1974).