În cursul săptămînii trecute, Traian Băsescu şi Emil Boc au avut o întîlnire cu şefii serviciilor secrete româneşti. Tema discuţiilor nu a fost făcută publică, însă este uşor de ghicit că subiectul principal al întîlnirii l-a constituit situaţia din Basarabia. Imediat după aceea, dacă nu chiar a doua zi, administraţia prezidenţială a trimis o scrisoare Parlamentului prin care anunţa oficial dorinţa preşedintelui României de a se adresa celor două Camere reunite, pe data de 14 aprilie, adică exact mîine. Nici conţinutul discursului prezidenţial nu a fost dezvăluit, dar toată presa este aproape sigură că el se va referi la evenimentele din Basarabia vecină. Între timp, cîtuşi de puţin întîmplător, ministrul de Externe Cristian Diaconescu a avut, la rîndul său, o întîlnire cu toţi ambasadorii de la Bucureşti ai ţărilor membre ale Uniunii Europene, pentru a afla, probabil, care este poziţia oficială a acestor state faţă de ceea ce se întîmplă în Republica Moldova. Adică, mai pe româneşte, oficialii români s-au „documentat” şi şi-au făcut „temele”, iar mîine, şeful statului vine să anunţe, de la tribuna Parlamentului, printr-un mesaj adresat simbolic întregii naţiuni, care este poziţia politică şi diplomatică a României, deşi mesajul acesta, în mod evident, va fi transmis şi pentru urechile occidentalilor. Nu vi se pare că a durat prea mult această pregătire? În egală măsură, toată lumea se întreabă de ce a tăcut Traian Băsescu timp de o săptămînă? Nu cumva, în spatele evenimentelor pe care le-am urmărit toţi cu sufletul la gură, se ascunde şi altceva decît putem vedea noi cu ochiul liber?... Acesta este „rezumatul”, ca să zic aşa, dar sînt curios în ce măsură discursul prezidenţial de mîine va răspunde la toate aceste întrebări!

Până vom asculta acest discurs, pot să fac şi eu cîteva presupuneri, cu toate că situaţia din Basarabia a devenit foarte încîlcită şi aproape explozivă, din punct de vedere diplomatic. Ceea ce ne-a entuziasmat pe toţi, în România, ca fiind începutul unei revoluţii, nu portocalie, ci anticomunistă, s-a transformat, treptat, într-un fel de mineriadă „de catifea”, dovadă că am avut de-a face cu o diversiune abil pusă la cale de „mîna lungă” a KGB-ului. Dar, în acest caz, mă întreb ce se urmăreşte printr-o asemenea diversiune? În ultimii vreo 80 de ani, dacă nu mă înşel, România nu a mai avut niciun ambasador declarat „persona non grata”, în niciun alt stat din lume! Chiar dacă, în clipa de faţă, există circa 200 de persoane arestate şi mai mulţi ziarişti români au fost reţinuţi temporar, spre intimidare, apoi expulzaţi, miza politică pare mai mare. Este suspect şi faptul că faimosul canal de televiziune CNN nu a fost prezent la faţa locului. Toată lumea ştie că, în mod neoficial, poziţia publică a CNN-ului constituie un fel de barometru politic. Nici măcar Uniunea Europeană nu a avut o poziţia fermă! Atunci, ce se petrece în Basarabia? Prin reintroducerea vizelor pentru români şi declaraţiile ostile la adresa ţării noastre, pare că Republica Moldova vrea să rupă relaţiile normale cu România. Dar aşa ceva o va izola pe plan internaţional şi va amîna „sine die” aderarea la UE. Oare nu se urmăreşte reorientarea definitivă a Basarabiei către Federaţia Rusă şi totala ei izolare europeană, ca şi în cazul altor provincii, precum Transnistria sau Kosovo, KGB-ul folosind pretextul acestei revolte spontane, combinate cu o diversiune? Dacă aşa ceva se va dovedi adevărat, Basarabia este pierdută pentru totdeauna. Ce trist! Ce păcat!