Aşadar, n-am scăpat de Emil Boc nici măcar în calitate de preşedinte al partidului de guvernământ! Totuşi, o asemenea poziţie politică nu avea, oricum, o influenţă prea mare asupra actului de guvernare, aşa că motivele de nemulţumire sunt minore. Românii, în general vorbind, ar avea interesul să scape de premierul Boc, nu de liderul de partid, căci în calitate de prim-ministru ne-a stricat Emil Boc viaţa şi ne-a mâncat zilele...

În schimb, PDL-ul, fără să murim de grija lui, desigur, ar fi avut toate motivele să-şi dorească schimbarea actualului preşedinte, pentru a se mai descotorosi de apăsătoarea influenţă a lui Traian Băsescu, al cărui om de paie Boc rămâne. Nu ştiu cât au contat lacrimile cu iz de whisky ale preşedintelui Băsescu în realegerea marionetei sale, dar ştiu sigur că, prin această opţiune, PDL-ul şi-a tăiat singur ultima creangă electorală de sub picioare. Ori i-au tăiat-o chiar Băsescu şi Elena Udrea, prin campania făcută pentru Boc, prin susţinerea sa directă şi prin sforile pe care le-au tras în partid în favoarea actualului lider!...

Doar cu Vasile Blaga ales preşedinte PDL-ul ar mai fi avut o palidă şansă de a redeveni oarecum credibil, mai ales prin ieşirea de sub tutela lui Băsescu. Acum s-a terminat totul! De fapt, Boc rămâne acelaşi personaj de sacrificiu, deoarece, după înfrângerea sigură pe care o va suferi PDL-ul la viitoarele alegeri, ori îşi va da demisia, dacă va avea onoare, ori va fi schimbat la primul congres de după scrutin. N-ar fi exclus ca democrat-liberalii să fi luat chiar în calcul o astfel de variantă, în mod secret, păstrându-l pe Blaga ca rezervă, dar asta înseamnă sacrificarea partidului în 2012, ceea ce este neverosimil.

Ţineţi minte ce vă spun acum şi mai discutăm la anul: PDL este mort, definitiv şi irevocabil!