Pe umerii parlamentarilor apasă noi şi mari responsabilităţi. Pentru că ei duc tot greul, umblă cocoşaţi. Ca naţiunea să ajungă în paradis, clasa politică şi-a pus singură pielea la saramură, sacrificându-se exemplar. Ca dovadă a maturizării politice, subiectele abordate sunt de o importanţă vitală pentru popor. Se votează în draci legi pentru ţară! E drept, ani de-a rândul, au votat doar legi pentru ei şi neamurile lor opărite. S-a schimbat calimera! A trecut epoca timpului pierdut la şuete cu diverse margarete. Producătorii de biluţe culese din nări au dat faliment. S-a închis mina. Aceeaşi soartă o au şi cei care, până mai ieri, confecţionau, în timpul şedinţelor, avioane din hârtie creponată. Nimeni nu mai doarme în Parlament! Noua criză, despre care, evident, o să vorbim, le-a alungat tuturor somnul. Activităţile pe comisii de specialitate se derulează până la miezul nopţii. Ne aflăm din nou în impas. Ca şi cum am fi blestemaţi, ţara, întreaga noastră naţiune, se confruntă cu o nouă criză existenţială. Se pare că ne este scris să mergem din criză în criză! În timp ce în alte ţări, nu dau nume, se vorbeşte despre revigorarea economiei, la noi, apare pe nepusă masă o nouă criză! După ce, în conformitate cu anumite reflexe canine, a fost marcat de o haită de maidanezi, gardul care înconjoară Parlamentul României a ajuns subiectul unor ample dezbateri populare. Ne aflăm în plină criză a gardului. În ultima perioadă, într-o notă agresivă, se vorbeşte foarte mult pe tema originii gardului cu pricina. Ca să-i încerce rezistenţa, politicienii dau cu oiştea-n gardul Parlamentului. Asistăm, practic, la cele mai complexe teste de rezistenţă. Noii veniţi în instituţia amintită confundă gardul cu poarta nouă (în litere şi nu în cifre). După reabilitarea preşedintelui, suntem chemaţi la un nou referendum. Să dărâmăm sau nu gardul Parlamentului? Aceasta este întrebarea. Dacă îl dărâmăm cu buldozerele noastre populare, atunci, unde vor mai intra domnii politicieni cu oiştea? Aceasta este o nouă întrebare. Diverşi analişti spun că, în momentul de faţă, contrar principiilor europene, gardul Parlamentului reprezintă o piedică în calea democraţiei. Dacă îl dărâmăm, aşa cum vor demolatorii de ocazie, comitem o greşeală de neiertat. Vom limita libera circulaţie a jugului şi, în acelaşi timp, reducem orizontul de cunoaştere al tuturor viţeilor de la poarta nouă. Până nu se hotărăşte soarta gardului care înconjoară Parlamentul, nimeni nu mişcă în front! Ţara stă pe loc. Gardul a trecut pe prima poziţie a priorităţilor care stau în faţa aleşilor noştri. Ca să se dea o notă de profundă responsabilitate acestui moment, în Parlament, în faţa camerelor reunite, a fost convocată baba care se piaptănă. Sunt cunoscute calităţile ei de mare şi neobosită demolatoare. Ţara arde şi baba demolează gardul Parlamentului, motivând că este prea multă umbră. Spun unii că ar fi mai ieftin să-l găurim şi să-l vopsim în culorile leopardului…