Peste trei mii de bolnavi din ţară aşteaptă o nouă şansă la viaţă. Singura lor salvare este un transplant de rinichi, ficat sau inimă. Pe lângă faptul că numărul de donatori este mic, problemele birocratice sau deciziile guvernanţilor fac ca programul de transplant să se desfăşoare şi mai greu, iar unii bolnavi mor aşteptând o minune. Alarmant este că, în ultimele luni, în România nu s-a mai făcut niciun transplant de inimă. Medicul Radu Deac spune că de vină este o Hotărâre de Guvern, dată în 2011, prin care se desfiinţează Institutul de Boli Cardiovasculare din Târgu Mureş, singurul care mai făcea transplant de cord. Acum, Institutul a devenit o simplă secţie în Spitalul Judeţean, iar coordonatorii de transplant caută soluţii. „Am avut, anul trecut, ultimele 6 sau 7 transplanturi la Târgu Mureş, după care ne-am oprit. Probabil că vom începe să colaborăm şi noi cu Eurotransplantul şi cordurile care se pot recolta de la noi să se ducă la pacienţi din restul Europei pentru că, din păcate, la noi nu se mai poate opera”, a declarat directorul Agenţiei de Transplant, Dan Luscalov. De la începutul anului, specialiştii din spitale au identificat 47 de donatori în moarte cerebrală de la care s-au prelevat ficatul şi rinichii. Cei mai mulţi donatori au fost identificaţi la Spitalul Judeţean din Oradea şi la cel din Timişoara. În ianuarie 2011, la Institutul din Târgu Mureş, a fost efectuat primul transplant de cord la un copil. A fost vorba despre o fetiţă în vârstă de doar trei ani, iar inima a provenit de la un copil aflat în moarte cerebrală, internat la Spitalul Judeţean din Timişoara. Operaţia de prelevare a cordului, cât şi a ficatului şi rinichilor, a fost realizată de către medicii Clinicii de Anestezie şi Terapie Intensivă, inima ajungând la Târgu Mureş, ficatul la Bucureşti, iar rinichii la Cluj. Fetiţa salvată suferea de cardiomiopatie severă, iar transplantul de inimă era singura ei şansă la viaţă.