PD-L a lansat campania „Să devenim portocalii”. Câştigarea alegerilor de către Traian Băsescu a dat aripi partidului său, care, imediat, a trecut la construirea majorităţii parlamentare, pentru a fi siguri de reuşita trecerii Guvernului de votul Parlamentului. Noul mandat câştigat de Traian Băsescu a împământenit şantajul şi mita politică, traseismul politic devenind noul sport naţional. După reconfirmarea lui Băsescu la Cotroceni, oportuniştii politici au scos capetele la lumină şi, fără nici cea mai mică jenă, s-au înregimentat în rândurile PD-L, în speranţa că vor avea parte de trei ani de mandat în care să acumuleze cât mai mult pentru ei şi să facă cât mai puţin pentru comunităţile care i-au ales. PD-L a acceptat cu braţele deschise toţi fugarii politici, pentru a-şi asigura majoritatea necesară trecerii Guvernului, dar şi pentru că îşi doreşte slăbirea întru desfiinţare a tuturor celorlalte partide politice. Cu alte cuvinte, PD-L şi Traian Băsescu doresc cu orice preţ întoarcerea cu 20 de ani înapoi şi instaurarea dictaturii. O dorinţă firească atât timp cât existenţa la Putere a portocaliilor se datorează, vremelnic, unei majorităţi fragile şi extrem de inconsistente şi instabile, din moment ce are la bază un grup de “trădători mercenari” şi grupul UDMR, formaţiune politică ce a stat întotdeauna alături de putere. În acest context, PD-L se vede nevoit să îşi atragă prozeliţi din orice partid parlamentar, şi nu numai, indiferent de compromis, indiferent de riscurile la care se expune. Mesajul de chemare alături de oastea portocalie a fost răspândit de către liderii PD-L, sub pretextul “întregirii dreptei politice din România”. Dincolo de mesajele de racolare venite din rândurile democrat liberalilor, sau chiar din partea lui Băsescu, de a-şi atrage voturile din Parlament, oferta PD-L rămâne tentantă. Disponibilitatea PD-L de a apela la ajutorul oricui este dispus să îl dea, trădează disperarea de a nu pierde puterea, dar şi ipocrizia mesajelor pe care partidul, împreună cu preşedintele statului, le transmit opiniei publice. Uşor, uşor, ideea s-a instalat peste toţi care acceptă că PD-L este singura şansă de a scăpa ori de spectrul falimentului, ori de frica anonimatului. Fie prin şantaj, fie prin mită politică, PD-L reuşeşte să îşi atragă tot mai mulţi adepţi, dar nu realizează că toţi aceşti trădători pot, în orice moment, să întoarcă armele împotriva lor. Deputaţi, senatori sau primari acceptă pomenile portocalii şi aleg să abandoneze principiile după care s-au condus până în prezent. În mijlocul acestei ofensive portocalii, în faţa unei campanii tot mai susţinute de portocalizare a aleşilor, numărul celor care sunt de părere că trebuie să existe o opoziţie cât mai puternică pentru un echilibru mai bun în democraţie scade tot mai mult. Aşa este românul, cu ochiul pe ciolan.