Un microbuz prea plin cu elevi, care îi aducea acasă, în Valea Dacilor, a fost implicat într-un accident rutier, săptămâna trecută. Din fericire, doar doi dintre cei 30 de copii îngrămădiţi în autoutilitară au necesitat o singură de zi de internare. Toată lumea a răsuflat uşurată când s-a aflat că nu sunt urmări grave! Şi Primăria Medgidia, care are un contract cu firma care a asigurat transportul, şi conducerea Şcolii Generale „Mircea Dragomirescu” din Medgidia, unde învaţă elevii, şi profesorul supraveghetor care a constatat că nimeni nu este rănit, deşi nu avea competenţa necesară să facă asta, şi a trimis copiii acasă, pe jos sau cu maşini de ocazie. Chiar şi opinia publică probabil deja a clasat cazul pe principiul „dacă nu a murit nimeni, care e problema?”. Doar copiii sunt încă traumatizaţi, realizând pe lângă ce potenţială dramă au trecut. Indiferent care ar fi fost deznodământul accidentului, cei care ar fi putut să fie traşi la răspundere, la rândul lor, ca răspunzători de siguranţa elevilor, nu puteau fi culpabilizaţi decât într-o mică măsură sau chiar deloc. Să luăm cazul profesoarei care însoţea minorii. Deşi a făcut cursuri de pedagogie, mai mult ca sigur nu a făcut vreun curs de pregătire pentru a deveni însoţitoare de copii care fac naveta ca să beneficieze de sistemul şcolar gratuit. Nu asta este fişa postului unui cadru didactic. Copiii sunt teferi, deci şoferul microbuzului a făcut manevra corectă. Nu a fost transportat nimeni la spital imediat, deci omul a declarat că nu au fost victime. El e şofer la firmă! Directoarea Şcolii Generale „Mircea Dragomirescu”, Eugenia Cioară, are la dispoziţie doar două microbuze, deşi a cerut trei de la autorităţile locale. Unul implicat în accident, iar altul care a luat elevii care mai erau în şcoală. Poate dacă era unul de rezervă la acea oră, mulţi dintre minori nu ajungeau acasă îngrămădiţi în maşini de ocazie sau pe jos. Microbuzul nu purta însemnele şcolare necesare unui autovehicul care se ocupă cu transportul elevilor. Dar, conform viceprimarului Medgidiei, Sorin Ţuţuianu, acesta era închiriat tocmai pentru că nu există fondurile necesare pentru achiziţionarea unor microbuze de transport şcolar conforme normelor în vigoare. Primăria doar a luat singura măsură care i-a stat la dispoziţie pentru a rezolva situaţia transportului copiiilor, aceea de a închiria un mijloc de transport. Asistăm, deci, la sindromul „Maternitatea Giuleşti”. Vinovată în cazul respectiv a fost găsită o asistentă care era suprasolicitată din cauza faptului că făcea o treabă pentru care ar fi trebuit alocaţi mai mulţi oameni, care nu erau acolo din lipsa fondurilor! Oare ea este adevăratul vinovat sau cei care au adus ţara în situaţia de sărăcie cruntă în care se zbate la ora aceasta, în situaţia în care sistemele şcolar şi medical se află pe fundul prăpastiei? Angajăm o asistentă în loc de două sau trei, îndesăm 30 de copii într-un microbuz de 18 locuri, facem din două sau mai multe şcoli una, dar… nu-i problemă! Mai primim o tranşă de bani şi vedem noi ce facem mai încolo, că, acum, merge şi aşa… Ce dacă, prin perpetuarea şi acceptarea acestei mentalităţi, ne punem zilnic viaţa drept gaj…