Ţările care fac obiectul unui embargo internaţional privind înarmarea au reuşit să importe armament de aproximativ 2,2 miliarde de dolari, începând cu anul 2000, conform unui raport al organizaţiei umanitare OXFAM. În pofida a 26 de embargo-uri internaţionale în vigoare în această perioadă, decretate de ONU sau de alte organizaţii regionale, mai multe ţări au reuşit să strângă un arsenal considerabil. Raportul dă exemplul Myanmarului (cu o valoare estimată la 600 de milioane de dolari cheltuiţi între 2000 şi 2010), Iranului ( 574 de milioane de dolari între 2007 şi 2010) şi al R.D. Congo (124 milioane de dolari între 2000 şi 2002). Pentru OXFAM, aceste cifre indică necesitatea de a recurge la un tratat constrângător care să reglementeze comerţul armelor convenţionale în lume.

Un tratat internaţional privind comerţul armelor clasice (TCA) urmează să fie negociat între 2 şi 27 iulie, la ONU. Organizaţia dă exemplul Siriei, al cărei principal furnizor este Rusia şi care a acumulat, în 2010, pentru suma de 167 de milioane de dolari, echipament de apărare antiaeriană şi pentru un milion de dolari, arme uşoare şi muniţie. O parte din aceste arme au jucat un rol principal în represiunea Guvernului sirian împotriva mişcării de opoziţie, conform OXFAM. Siria face obiectul unui embargo al UE încă din mai 2011, privind vânzarea de arme şi materiale care ar putea fi folosite pentru represiune. ”Embargo-urile existente sunt foarte uşor de ocolit”, a declarat Anna MacDonald, directoarea campaniei pentru controlul armelor din cadrul OXFAM. ”Va trebui ca noul tratat să fie cu adevărat strict. Cum se explică faptul că un comerţ de banane este mai strict reglementat decât unul de mitraliere?”, a adăugat ea. Pentru a fi eficace, tratatul va trebui să includă criterii constrângătoare din punct de vedere juridic, pentru a împiedica transferul de arme atunci când există riscuri importante ca aceste arme să fie utilizate pentru a încălca legile internaţionale privind drepturile omului.