De vreo săptămînă, fostul premier pare „reîncărcat”, aidoma personajului din cel de al doilea film din seria „Matrix”. Tăriceanu şi-a făcut reapariţia pe micile ecrane şi la conferinţele de presă cu mult aplomb, de parcă nici usturoi n-a mîncat, nici gura nu-i miroase…

După ce a tăcut aproape o lună, indiferent dacă a fost plecat în vacanţă sau a considerat că nu are ce să comenteze, premierul liberal din ultimii patru ani a ieşit la atac, afişînd aceeaşi ţinută la patru ace. El pare să fi dezgropat securea războiului, a unui nou război, de fapt, împotriva lui Traian Băsescu şi a actualului guvern. Dezinvoltura sa dovedeşte cît este de comod să stai la mantinelă şi să chibiţezi… Din acest punct de vedere s-ar zice că este mai plăcut să te afli în opoziţie, decît la putere, însă totul depinde de ceea ce ai lăsat în urma ta!

Rafalele retorice trimise de Călin Popescu Tăriceanu împotriva preşedintelui şi a actualului premier au ocolit PSD-ul, ceea ce arată că rănile mai vechi ale liberalilor nu s-au cicatrizat. Tăriceanu a denunţat atitudinea pe care o are acum Traian Băsescu, precizînd, pentru cine mai avea îndoieli, că noul comportament politic al preşedintelui trădează ambiţia sa de a fi şi prim ministru, fapt pe care nu l-a reuşit în guvernarea trecută, deoarece liberalii s-au ţinut băţ. Sînt de acord cu această opinie, deşi a văzut toată lumea care este „moştenirea” vechiului cabinet. În schimb, aş adăuga eu, cu un premier ca Emil Boc, nici nu e greu pentru un preşedinte să fie şi prim ministru! Sînt de acord şi cu declaraţia lui Tăriceanu conform căreia Boc, deşi conduce noul cabinet, are o mentalitate de „contabil de CAP”. Atît este de servil faţă de Băsescu… Dar maliţiozitatea fostului premier liberal se topeşte în realităţile social-economice ale ţării, în momentul în care aflăm că fostul guvern a reuşit performanţa negativă a celui mai mare deficit bugetar din istoria postcomunistă a României. În momentul de faţă, cred că avem nevoie de un prim ministru precum celebrul Petrache Lupu, de la Maglavit, căci numai printr-o mare minune ar putea fi scoasă ţara din criză cît mai repede! Aşa stînd lucrurile, liberalii sînt condamnabili că s-au retras tiptil în opoziţie, lăsînd tot greul pe capul noii coaliţii, în vreme ce Tăriceanu şi colegii săi îşi permit luxul unor ironii impardonabile, în loc să bage capul în nisip, ca struţul, sau să-şi presare cenuşă pe creştet… E uşor să ridiculizezi un personaj ca Boc, chiar dacă este bine intenţionat, dar mai bine faci opoziţie constructivă, cum se spune, mai ales într-o perioadă atît de gravă, ca aceasta!

Nu sînt nici avocatul actualei guvernări, nici judecătorul liberalilor, dar mă interesează în clipa de faţă mai mult felul în care va fi condusă ţara, decît cine anume o conduce. În cazul lui Tăriceanu se adevereşte proverbul cu scosul vreascurilor din foc cu mîna altuia, iar situaţia bugetară pe care a moştenit-o noua putere seamănă cu „oala de noapte”, confort III”. Ştiţi cum arată? Are mînerul pe dinăuntru…