Pentru consumatorii casnici, impunerea tarifului unic la energie electrică este o problemă sensibilă deoarece, în funcţie de regiune, costurile de distribuţie pot determina variaţii ale preţurilor de pînă la 15%! Cu alte cuvinte, tariful unic la energie nu este deloc unic! Însă, liberalizarea bruscă a politicii de tarifare nu este nici ea de dorit, întrucît prezintă dezavantaje. Soluţia? Deocamdată, la nivel de subiect fierbinte! „Deşi trebuie să stabilim, conform legii, un preţ unic pentru energie la nivel naţional, există diferenţe de costuri în funcţie de reţea - cît este de extinsă, formele de relief pe care le străbate, densitatea consumatorilor sau politica de investiţii a operatorului. Aceste diferenţe ar putea determina variaţii ale preţului la consumator, de la o regiune la alta, de pînă la 15% din cauza costurilor de reţea şi de încă 1-3%, în funcţie de tariful perceput de transportator (compania de stat Transelectrica - n.r.)”, a declarat, ieri, consilierul de imagine al Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), Viorel Alicuş. Totuşi, introducerea bruscă a unor diferenţe de preţ de o asemenea magnitudine ar putea fi “antieconomică”. “Spre exemplu, Moldova este o zonă în plină dezvoltare economică, iar consumatorii sînt răspîndiţi pe arii largi, fiind necesare costuri mai mari de distribuţie. În aceste condiţii, preţurile practicate de distribuitori şi transportator ar putea determina o majorare importantă a tarifului la consumator. O astfel de situaţie ar fi antieconomică, ar crea dezechilibru în zonă şi ar avea inclusiv efecte de natură inflaţionistă”, a arătat Alicuş. Pe de altă parte, consumatorii care locuiesc la bloc ar putea beneficia de energie mai ieftină, deoarece costurile legate de reţea şi citirea consumului sînt mult reduse, datorită densităţii mari a clienţilor pe infrastructură. În acest caz, costurile şi preţurile ar putea fi reduse de investiţii în unităţi mici de producţie în cogenerare (energie electrică şi termică produsă de aceeaşi centrală), care să deservească zone mici, de ordinul cvartatelor de blocuri. “Unităţile mici sînt mult mai eficiente, pe fondul pierderilor care survin în urma transportului pe distanţe mari, care pot ajunge pînă la 60% din energia transmisă. Costurile acestor pierderi se reflectă tot în preţuri”, a precizat Alicuş. Obstacolul în cazul investiţiilor în astfel de unităţi mici ar fi obţinerea autorizaţilor şi avizelor. Mai mult decît atît, consilierul de imagine atrage atenţia asupra faptului că liberalizarea totală a politicii de preţuri la consumator ar impune liberalizarea contractelor. Însă astfel ar putea fi introduse clauze ascunse în contractele cu consumatorii, problemă care face necesară păstrarea actualelor reglementări, cu contracte standardizate. Totuşi, standardizarea contractelor dintre furnizor şi consumator este dificilă pe piaţa liberă, iar ANRE ar trebui să anticipeze toate problemele ce pot varia de la o regiune la alta, de la un oraş la altul, în funcţie de condiţiile de piaţă. O altă soluţie care ar proteja consumatorul de toate aceste probleme este producţia proprie de energie din surse regenerabile, precum centralele eoliene mici. Această metodă ar putea fi avantajoasă şi datorită programului de sprijin prin subvenţii de la stat pentru astfel de iniţiative.