Într-o perioadă de adînci prefaceri, în care totul se măsoară cu Bocul, vorba aia, … norocul, se preconizează noi şi mobilizatoare taxe şi impozite. Înţeleg că, după ce au împărţit între ei praful de pe tobă, guvernanţii vor, în regim de urgenţă, să ia şi pielea de pe noi! Măsura s-ar putea aplica eficient în vara acestui an, începînd chiar din prima zi a sezonului estival. Sunt vizaţi, în principal, cetăţenii care obişnuiesc să se expună excesiv la soare, cojindu-se într-un mod barbar pe spate. Ei bine, după cum spune ministrul de Finanţe, acest obicei prost şi nesănătos, considerat a fi şi nociv, dar nu cît tutunul inhalat pe nări, va fi impozitat la sînge, ca să se înveţe toţi turiştii minte… Din punctul de vedere al taxelor fără număr, masele populare de amatori de bronz, pentru că există şi profesionişti în domeniu, reprezintă o sursă consistentă de venituri la buget. În momentele de vîrf, adică în plin sezon, taxa pe piele este mult mai eficientă decît taxa pe prostie. În ce priveşte taxa pe prostie, există mari reţineri privind aplicarea ei generalizată. Cei care se opun acestei taxe sunt politicienii, care se simt ameninţaţi din mai multe considerente dialectice. Dacă ar fi impozitaţi din punctul de vedere al prostiei şi al averilor colosale pe care le deţin, s-ar putea ca domnii în cauză să ajungă în pragul falimentului. În aceeaşi măsură, îi dezavantajează şi taxa pe gogoşi. Dacă tot vorbim despre necesitatea asanării clasei muncitoare, o astfel de taxă ar fi mai mult decît utilă. Firesc ar fi ca statul să valorifice fiecare gogoaşă emanată de activiştii şi politrucii patriei. Mă gîndesc că, în felul acesta, ar fi şi dumnealor mai cumpătaţi în privinţa promisiunilor aberante pe care le scot pe gură fără pic de bun simţ. Revin la noua taxă - cea pe piele. Iniţiatorii ei spun că nu se vor face discriminări pe criterii de rasă sau culoare. Te cred şi eu, doar statul are tot interesul să ia pielea de pe toţi! Rămâne de văzut dacă pielea noastră are rezistenţa celei de crocodil şi dacă poate fi folosită la fabricarea de genţi de lux şi curele de ceas. Deocamdată, suntem în faza de anesteziere totală. Pentru acest procedeu, menit să reducă ţipetele de disperare ale populaţiei cotropite, ministrul Finanţelor şi-a tras mai mulţi “ hartişti” şi “ gurişti” pe post de consilieri. Ce-i drept, misiunea lor este destul de dificilă. Prin cîntec, joc şi voie bună sau “cimilituri”, specialitatea lui Gheorghe, dumnealor trebuie să facă taxa pe piele mai uşoară. Sunt dudui, de pildă, care abia aşteaptă să fie unse cu bronzol şi să fie cojite pe spate de Dan Bittman. Merită, nu-i aşa, pe chestia asta, să te ardă cu o nouă taxă! Demersurile făcute, în această privinţă, de guvernanţi, care folosesc Bocul ca unitate de măsură, sunt de-a dreptul diabolice. Cu toate acestea, în ciuda numeroaselor excese de zel din ultima perioadă, sunt şi scăpări. Nu înţeleg, de pildă, de ce nu se impozitează izmenele pe călător! Avem o groază de politicieni care, trecînd de la un partid la altul sau, mai nou, la “independenţi”, îşi schimbă frecvent izmenele. Vlădescule, arde-i!