TEREN MINAT Impunerea de noi taxe sau creşterea nivelului altora deschide „o cutie a Pandorei, iar statul trebuie să fie conştient de riscuri, inclusiv de posibilitatea de a fi acţionat în instanţă de firme“, a declarat ieri vicepreşedintele Asociaţiei Române a Companiilor de Explorare şi Producţie (ROPEPCA), Arthur Stratan. „Modul de impunere a taxei pe stâlp s-a făcut greşit. E clar că birul nu a fost gândit, pentru că autorităţile au colectat de peste două ori mai mult decât au estimat iniţial. Dacă majorarea redevenţelor va fi foarte mare, vom vedea dispute între companii şi Guvern, posibil chiar în tribunal, şi totul din cauza impunerii unilaterale“, a afirmat Stratan. Potrivit calculelor ROPEPCA, aplicarea taxei pe stâlp scurtează cu 6 - 7 luni durata de viaţă a unei sonde petroliere, care este de vreo 15 ani; în acest context, asociaţia propune Guvernului reducerea valorii taxelor. De altfel, chiar şi ministrul Finanţelor, Ioana Petrescu, a recunoscut că impactul impozitului pe construcţii speciale variază mult de la un sector la altul, cel al energiei, industria petrolieră şi cea de telecomunicaţii fiind afectate prea rău. Ministerul de resort caută modalităţi de exceptare sau de implementare a unor discounturi, însă, şi de această parte a baricadei, un asemenea demers riscă să deschidă o altă cutie a Pandorei („Dacă firma X nu plăteşte, noi de ce să plătim?“).

PROBLEMA REDEVENŢELOR Vicepreşedintele ROPEPCA a mai spus că industria petrolieră este fragmentată, „adică se produce extrem de puţin în foarte multe locuri, iar majoritatea zăcămintelor sunt consumate“: „Redevenţele nu ar trebui majorate, pentru că sunt dăltuite în piatră în acordurile de concesiune. Dacă ele sunt modificate, toate contractele se schimbă“. În prezent, bugetul de stat încasează anual redevenţe miniere şi petroliere de un miliard de lei. Totuşi, la finele săptămânii trecute, preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM), Gheorghe Duţu, puncta că „nivelul redevenţelor percepute de stat pentru producţia de petrol şi gaze nu va creşte spectaculos, dar va fi diferenţiat în funcţie de tipul de zăcământ“. Legislaţia actuală nu face diferenţa între tipurile de zăcăminte, iar valoarea redevenţelor este cuprinsă între 3 şi 13% din nivelul producţiei. Ele au fost fixate în 2004 şi sunt valabile până în decembrie 2014 inclusiv, fiind stabilite prin legea de aprobare a contractului de privatizare a Petrom.

MANIPULARE Nu în ultimul rând, Arthur Stratan a adăugat că o problemă severă cu care se confruntă companiile petroliere este accesul la terenurile care fac parte din perimetrele concesionate de stat, în special din cauza activiştilor care se opun: „ANRM ar trebui să asigure accesul firmelor la teren. Populaţia este manipulată de activişti, care mizează pe faptul că perioada colectivizării este încă vie în memoria colectivă. Oamenii asociază concesionarea terenurilor pentru prospectări şi explorări cu comasarea comunistă a avuţiei naţionale. Totuşi, un proiect petrolier nu este un butic de la colţ de stradă, ci durează zeci de ani. Statul trebuie să fie conştient de riscuri, pentru că, orice s-ar spune, România este o ţară uşor de părăsit. Descoperirile de noi rezerve sunt rare, iar cele găsite sunt mici“. El a ţinut să puncteze că, deşi firmele de profil primesc sprijin la nivel central, „adevărata prăpastie este la nivelul autorităţilor locale“: „Mulţi membri ai ROPEPCA se gândesc serios să activeze clauze de forţă majoră, pentru că nu pot accesa terenurile pe care le-au concesionat“.