Dacă nu cunoști tarifele taximetrelor din orașele în care ajungi, în România este indicat să caști bine ochii. Întrebi despre costuri, urmărești prețurile afișate pe ușile mașinilor și încerci, pe cât este posibil, să urci într-un taxi care să nu fie în vreunul dintre punctele „fierbinți“ ale localității, cum ar fi gări, autogări, sau alte zone foarte circulate. Acesta este sfatul pe care l-am primit și l-am dat și eu mai departe celor care au ajuns pentru prima dată în Constanța, dar am observat că practicile sunt peste tot cam aceleași. Mai e ceva. Să încerci să nu lași impresia că nu cunoști absolut deloc orașul, cu toate că un turist se vede de la o poștă. Motivul este simplu. Dacă nu ești atent la aceste detalii, riști să scoți din buzunar bani mult mai mulți decât ar fi normal. Și asta pentru că există mașini care apar pe străzi și care au aproape toate elementele de identificare ale unui taximetru, dar care nu sunt însă autorizate. Nu există niciun document care să ateste că ar avea autorizație eliberată de autoritatea locală și, implicit, nici acea „plăcintă“ pe portiere, după cum este numit în argoul taximetriștilor autocolantul dat de administrația locală ce conține numărul de autorizație. Evident că autovehiculul nu este înregistrat la niciun dispecerat autorizat.

BINE? RĂU? Și pentru că erau persoane care nu țineau cont de faptul că pentru a practica o astfel de meserie trebuie să îndeplinești niște condiții, existau așa-ziși taximetriști care încasau bani cu grămada în mod ilegal, pentru că și tarifele sunt mult mai mari. Prin urmare, Legea 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, la capitolul contravenții, spune că persoanele în cauză sunt pasibile de amenzi între 25.000 și 50.000 de lei. Sancțiuni uriașe, am putea spune, însă e clar că la asemenea „costuri“ se băgau în horă doar cei care erau extrem de bazați. Povestim un pic mai târziu care sunt practicile. Ei bine, Ministerul Transporturilor a emis, de curând, un proiect de lege prin care amenzile pentru cei care practică transport de taxi și/sau închiriere fără autorizație vor fi de la 1.000 la 5.000 de lei. E bine sau rău? Nu știm să răspundem. E clar însă că există explicații logice pentru ambele variante. Dacă ne gândim că amenzile de 25.000 de lei nu erau plătite, iar împricinatul reclama în instanță, unde prima dată amenda se transforma în avertisment și abia dacă era prins a doua sau a treia oară cu aceleași nereguli rămânea cu amenda, în felul acesta fiind afectat bugetul local, am zice că e un lucru bun. În condițiile unor amenzi mai mici, însă, există o posibilitate mai mare ca ele să fie achitate. Pe de altă parte, însă, cine poate garanta că odată cu micșorarea amenzilor nu se va mări numărul celor care vor dori să practice taximetria fără acte legale? Dacă ținem cont că acum există persoane care practică taximetria fără autorizație și că cei care au primit asemenea amenzi cel mai probabil nu le-au plătit, bazându-se pe faptul că nu au niciun bun pe numele lor care să poată fi executat, e foarte posibil. Din câte se pare acum, în Constanța nu mai sunt mai mult de zece taximetriști ilegali. S-ar putea înmulți, însă, numărul lor? N-am ști să răspundem. După cum spuneam, totul e cu dus și întors.

CLIENȚI VECHI De aceeași părere sunt şi polițiștii locali, care ne-au povestit de un „client“ de-al lor care are nu mai puțin de 42 de amenzi pe care le-a contestat și nu le-a plătit până acum deși a pierdut în instanță. „Se amuză atunci când este prins și ne arată teancul de amenzi, spunându-ne că nu le va plăti“, ne-a povestit directorul executiv adjunct al Poliției Locale Constanța, Dan Bratu. Și dacă amezile pe care acest contravenient le are sunt de ordinul zecilor, sutelor sau chiar miilor de lei? Oricum ar fi, nu e o variantă bună reducerea amenzilor pentru lipsa autorizațiilor. În proiectul de modificare a actului normativ care a fost supus dezbaterii publice mai există o precizare: amendarea celor care practică „ia-mă, nene”. Și asta e o poveste interesantă, cu care vom reveni într-o altă ediție.