Absolvent al Academiei de Teatru şi Film, la clasa profesorilor Olga Tudorache şi Adrian Pintea, George Călin a debutat în teatru în anul 1994, cu rolul Romeo, din spectacolul "Romeo şi Julieta". Publicul de la malul mării a avut ocazia să-l urmărească în piese de succes ale Teatrului Naţional Constanţa, cea mai recentă montare în care a jucat fiind "Serenada" şi "Vulpea filozof". Într-un interviu acordat cotidianului "Telegraf", George Călin a vorbit despre rolul din recenta premieră a Naţionalului constănţean, precum şi despre cariera sa artistică.

Reporter.: Interpretaţi rolul principal în spectacolul "Serenada" şi "Vulpea filozof". Cum a fost să daţi viaţă acestui personaj?

George Călin: Nu a fost primul rol mare pe care l-am jucat, dar nu m-am mai întîlnit cu o asemenea provocare, ca profunzime, ca efort psihic. Rolul s-a potrivit ca o mănuşă pentru mine, mai ales pentru etapa pe care o parcurg în acest moment al carierei mele. Eu simţeam nevoia să spun acele lucruri pe care le rosteşte personajul meu, iar Paul Bargetto, regizorul spectacolului, a reuşit să scoată, ca un maestru, acele replici din mine. Cu acest prilej, am reuşit să mă îndrăgostesc de Mrozek, care, după mine, este unul din cei mai mari autori contemporani, aparent simplu, dar de o profunzime aparte.

Rep.: Cît de important este publicul pentru un actor şi pentru un spectacol?

G. C.: El este cel mai important, iar la cea mai recentă premieră a Naţionalului constănţean am simţit acest lucru cel mai bine. Teatrul este ca un sport, trebuie să ai feed-back, să ai cui să-i dai pase. Tu, ca actor, îţi faci temele de acasă, îţi pregăteşti rolul, dar nu ştii starea fiecărui jucător, a tribunelor şi nu ştii nici cum sînt adversarii. Nicio reprezentaţie a acestei piese nu va semăna una cu cealaltă, pentru că este deschisă, avem destul loc să comunicăm cu publicul, dar nu un dialog verbal. "Serenada" şi "Vulpea filozof" este genul de spectacol în care chiar şi un eventual accident poate fi o rampă spre mai bine. În această piesă trebuie să ştii cum să comunici cu publicul. Cea mai mare provocare, pentru mine, este atunci cînd mă întîlnesc cu un spectator sau un public "perete", pentru că trebuie să ştiu cum să îi intru sub piele. Un spectacol trebuie ori să placă, ori să fie urît de public, dar nu călduţ.

Rep.: Un actor se ascunde în spatele unui personaj?

G.C.: Actorul foloseşte personajul ca pe o "portavoce" a sufletului, însă niciodată nu se ascunde în spatele personajului.

Rep.: Care este importanţa unui regizor în montarea unei piese de teatru?

G.C.: Foarte mare. Sînt regizori şi regizori. Unii lucrează cu actorul în amănunt, matematic şi reuşesc să scoată din el perfecţiunea, iar alţii scot din tine un personaj fără ca tu să îţi dai seama. Eu nu sînt de acord cu actorii care fac regie, pentru că regizorul trebuie să fie arhitectul, iar actorul să fie materialul pentru construcţie. Atunci cînd actorul devine regizor este prea analitic pe scenă şi nu îşi permite să rişte, iar pe scenă trebuie să te sui ca pe un munte, să vrei să rişti.

Rep.: Cît de importante sînt turneele pentru un actor şi pentru o instituţie teatrală?

G.C.: Sînt importante, în primul rînd, pentru că schimbi publicul. Teatrul trebuie să fie viu, iar dacă laşi o piesă să trăiască într-un singur spaţiu, se prăfuieşte. Eu iubesc turneele şi, mai ales, să intru în contact cu un public nou.

Rep.: De ce are nevoie un actor tînăr pentru o carieră de succes?

G.C.: Teatrul nu îţi aduce notorietate. Filmul şi televiziunea, da. Teatrul te face cunoscut mai mult pe plan local, dar nu acesta este scopul teatrului. Scopul teatrului şi al unui actor este acela de a fi plăcut şi de a primi recunoştinţă din partea publicului în momentul desfăşurării spectacolului respectiv.

Rep.: Care sînt sacrificiile pe care le face un actor?

G.C.: Poţi să faci teatru avînd o viaţă ordonată, corectă, morală sau poţi să practici această meserie cu o viaţă aparent dezordonată. Cred că este un sacrificu mai mare atunci cînd lucrezi zece ore într-un birou, iar cenzura de acolo te fac "neom". Teatrul este atît de complex încît îţi permite să îndrepţi orice lucru ai stricat. Sînt bucuros că fac ceea ce îmi place şi mai sînt şi plătit pentru acest lucru. Sînt un favorizat. Sacrificiul este cel mai frumos lucru pe care îl poate face un om în viaţa lui, pentru că la baza existenţei şi mîntuirii noastre stă un sacrificiu.

Rep.: Le transmiteţi un mesaj cititorilor cotidianului "Telegraf"?

G.C.: Să vină la teatru cu inima deschisă şi cu spiritul treaz şi să lase preconcepţiile acasă!