Mai ţineţi minte acest joc din copilărie? M-am gîndit la el, de cînd a început toată nebunia asta cu justiţia şi corupţia. Practic vorbind, în România de azi, „sistemul ticăloşit” împotriva căruia ne promisese Traian Băsescu că va lupta, furîndu-ne voturile în 2004, este mai înfloritor decît oricînd. Între procurori şi infractori, indiferent dacă aceştia sînt oameni de afaceri, politicieni sau interlopi, funcţionează „telefonul fără fir” într-o veselie!

De fapt, dacă facem o legătură între declaraţia premierului Boc, de la reuniunea mondială a procurorilor, şi cazul Popoviciu, legătură invizibilă pentru neavizaţi, atunci putem interpreta evenimentele dezvăluite de presă, în ultimele zile, în mai multe feluri. Nu vreau să mă laud, dar acest raţionament l-am întîlnit la un singur editorialist, restul comentatorilor dovedind o impardonabilă naivitate sau încercînd să-şi bage capetele în nisip, ca struţii… Prima variantă, puţin probabilă după mine, ar fi aceea că noul caz de corupţie poate fi considerat răspunsul prompt al lui Traian Băsescu la discursul acuzator şi memorabil, în acelaşi timp, pe care Crin Antonescu l-a ţinut la congresul liberalilor. Adică, vezi Doamne, preşedintele României nu este acea „codoaşă bătrînă de la uşa bordelului politicii româneşti care patronează sistemul ticăloşit”, pentru că, nu-i aşa, el luptă împotriva marii corupţii şi, iată, o face cu rezultate spectaculoase… Baliverne! Nu cred într-o asemenea variantă, pe care unii au numit-o „răspunsul electoral al lui Traian Băsescu”. A doua versiune mi se pare cam teatrală, deşi Băsescu rămîne un histrion machiavelic căruia îi place bîlciul ce aduce beneficii electorale. Această a doua versiune presupune că Băsescu a regizat, împreună cu Boc şi Daniel Morar, acest spectacol intitulat „lupta preşedintelui împotriva corupţiei, pentru a cîştiga al doilea mandat”. Ar însemna că invitaţia lui Boc, adresată procurorilor noştri, de a nu mai da curs telefoanelor „fără fir” ale politicienilor autohtoni, a fost doar sunetul clopoţelului ce anunţa o arestare spectaculoasă, pregătită de Morar. Ese posibil, dar mai puţin probabil, deoarece premierul s-a expus acuzaţiilor ziariştilor, care l-au luat la trei păzea de unde are astfel de informaţii, dacă acest exemplu are precedente sau nu, ce alte cazuri concrete cunoaşte şi aşa mai departe. Mai există varianta, enunţată de Mugur Ciuvică, conform căreia Traian Băsescu s-a înfuriat pe Puiu Popoviciu cînd a aflat că este pomenit numele său în coversaţiile telefonice private ale omului de afaceri, pentru că este limpede că serviciile îi livrează toate transcripţiile preşedintelui. Aş crede această variantă, dacă i-aş adăuga-o pe cea care urmează acum…

Mesajul lui Emil Boc avea, totuşi, semnificaţia unui sunet de clopoţel care, însă, anunţa împuşcarea mai multor iepuri dintr-un singur foc! Primul iepure este directorul serviciului secret „doi şi un sfert”, care era omul lui Dan Nica, nu al lui Traian Băsescu. Al doilea iepure este ministrul de Interne însuşi, care iese cu imaginea publică oarecum mototolită din această afacere. Al treilea iepure, care reprezintă mai mult o victimă colaterală, este ministrul Ion Bazac, care a fost mînjit din întîmplare, dar asta „prinde bine”, căci e vorba tot de un om al PSD-ului. În fine, abia al patrulea iepure poate fi considerată percepţia publică despre lupta împotriva corupţiei. Această variantă, care are în subsol şi tentativa lui Traian Băsescu de a afecta negativ imaginea publică a Partidului Social Democrat, pe lîngă alte beneficii electorale, este cea mai probabilă! Ea oglindeşte explicit patronajul sistemului ticăloşit, pe care îl exercită actualul preşedinte.

Iar telefoanele celulare, culmea ironiei, sînt chiar telefoane fără fir…