DE LA ÎNCEPUT LA REVOLUŢIE Conceptul de telefon mobil a devenit, în zilele noastre, o necesitate, un argument pentru comunicare, un pas decisiv către a fi sociabil, dar şi “un mobil” al companiilor producătoare de a-şi rotunji veniturile cu foarte multe zerouri. Dacă, la originea sa, terminalul mobil însemna să scoţi din buzunar aproape 4.000 de dolari pentru a-l avea, dar şi o forţă în braţ pentru a susţine greutatea aparatului de peste un kilogram, în zilele noastre, totul se reduce la idei futuriste la care ne uitam cu jind, în urmă cu peste 30 de ani, în seriile SF ”Star Wars / Războiul stelelor” sau ”Star Trek”.
Revoluţia tehnologică în materie de telefonie mobilă a început în regiunea nordică a Globului, în Suedia, în urmă cu 103 ani, când afaceristul Lars Magnus Ericsson a instalat un dispozitiv wireless pe propria maşină. Anul 1910 poate fi considerat, astfel, punctul de start pentru telefonul mobil, fiind momentul în care inventatorul aparatului se conectează la reţeaua de telefonie naţională. La distanţă de 36 de ani, inginerii ruşi Saphiro şi Zaharcenko testează un telefon mobil în reţeaua locală, dintr-un autovehicul, pe o rază de 20 de kilometri. În anul 1947, cercetătorii americani Douglas H. şi W. Rae Young pun bazele unor zone de contact celulare, relee, menite să îmbunătăţească, categoric, eficacitatea convorbirilor. Primul telefon portabil creat de sovietici îşi face apariţia în anul 1957, fiind “o operă” a radio-inginerului Leonid Kuprianovici. În debutul anilor \'80, Motorola DynaTAC devine primul telefon mobil atestat de o autoritate competentă pentru a fi comercializat la scară largă. Aparatul cântărea aproape un kilogram, iar timpul de încărcare a acumulatorului era de până la zece ore. Din 1983 şi până în 1989, mai sunt fabricate cinci modele DynaTAC şi aproape de intrarea în anii ’90, este dezvăluit Motorola MicroTAC, telefon care era livrat, în premieră, cu o staţie fixă de încărcare, docker, în timp ce tastatura putea fi acoperită de o clapetă. Definitivarea noilor tehnologii şi mobile au costat Motorola mai mult de 100 de milioane de dolari. În decursul anilor \'90 a intrat în scenă unul dintre cei mai importanţi producători mondiali de telefoane mobile, compania finlandeză Nokia. Recunoscută, în prezent, ca un icon al industriei, deşi a mai pierdut teren în faţa noilor veniţi pe piaţă, Nokia a revoluţionat industria prin promovarea generaţiei a doua de terminale, 2G, ce utilizau tehnologia GSM. De altfel, în anul 1992, compania lansează primul model al gamei, Nokia 1011.
INVENŢII FĂRĂ PRECEDENT Patru ani mai târziu, finlandezii pun bazele primului smartphone din lume. Nokia 9000 Communicator devine, astfel, pionier pe acest segment. În 1998, apare Nokia 5310, iar începutul anilor 2000 aduce în magazine versiunea 3310. La scurt timp după acel eveniment, în 2002, concurenţii direcţi ai celor de la Nokia, Sony Ericsson, prezintă primul telefon mobil cu touchscreen (modelul P800), după ce, în anul anterior, aduseseră pe piaţă primul telefon cu ecran color. În războiul competiţional dintre cele două companii se interpune Siemens, care produce, în 2000, primul său terminal mobil GPRS, ce permite transferul de pachete de date între două aparate dotate cu aceeaşi tehnologie. Avansul tehnologic are loc cu viteza luminii şi din ce în ce mai multe modele de mobile inteligente îşi fac apariţia. Anul 2003 aduce pe rafturile magazinelor primul Personal Digital Assistant (PDA), produs de BlackBerry (Quark 6210). Tot atunci, telefoanele încep să devină din ce în ce mai subţiri, graţie invenţiei celor de la Motorola, cu Razor V3.
Graniţa primei revoluţii tehnologice este depăşită din anul 2007, odată cu lansarea primului iPhone de către americanii de la Apple. Este momentul în care regulile jocului se schimbă, iar concurenţa capătă dimensiuni de neimaginat. Producătorii noilor terminale tind să transforme telefoanele în obiecte bune la toate, fapt ce începe, încetul cu încetul, să dăuneze companiilor care produc de la aparate foto/video sau sisteme de navigaţie GPS, prin apariţia aplicaţiilor gratuite oferite prin intermediul magazinelor online. La scurt timp, pe segmentul smartphone-urilor intră în scenă şi alţi producători de echipamente electronice (precum Samsung, LG, ZTE, Huawei), dar şi companii deţinătoare ale unor motoare de căutare cunoscute (Google sau Mozilla Firefox). Odată cu noii actori din piaţă, îşi fac apariţia şi sisteme noi de operare destinate strict telefoanelor mobile inteligente: Android (conceput de Google), iOS (de la Apple), Symbian (Nokia), Windows Phone (Microsoft) şi BlackBerry. Conform studiilor de specialitate, la nivelul anului 2012, trei din patru telefoane inteligente vândute în lume folosesc sistemul de operare Android.
OFENSIVĂ Grupul sud-coreean Samsung va deschide până la sfârşitul lunii iunie 1.400 de magazine mici în SUA, în cadrul reţelei retailerului Best Buys. Magazinele, numite Samsung Experience Shop, vor avea la vânzare smartphone-uri, tablete, camere, televizoare şi accesorii, dar vor asigura şi servicii de suport pentru produse ale grupului, similar magazinelor Genius Bar ale Apple. Samsung este cel mai mare producător de smartphone-uri din lume, dar iPhone este încă lider la vânzări în SUA. Lansarea magazinelor nu este legată de concurenţa cu Apple, fiind mai degrabă necesară în perspectiva relaţiilor grupului cu clienţii.
Apple are o reţea de circa 400 de magazine mari la nivel global. Compania este prezentă, de asemenea, prin magazine mai mici în reţeaua Best Buy şi are parteneriate cu reţelele de retail, precum Walmart şi Target. Alţi producători, precum HTC, Motorola şi Research In Motion, nu au o prezenţă semnificativă pe retail şi se bazează în principal pe operatorii telecom pentru vânzare.