Telefonul fără fir a fost înlocuit cu telefonul politic. Firul roşu este al politicienilor. Ei îl încing cel mai mult şi cel mai bine. Absorbiţi de tematica discuţiilor, indivizii nu se tem că sînt ascultaţi. Îi doare direct în bască. Politicienii care abuzează de telefonul politic pot fi uşor recunoscuţi după bască. Sînt şmecheri. Ei rezolvă totul şi orice. Se laudă că nu-i refuză nimeni. Chiar şi în vremuri de criză, telefonul politic deschide uşi şi trece peste obstacole. El este cheia tuturor succeselor. Rezolvă chiar şi dosare la DNA! De necrezut! Doar aleşii poporului beneficiază de avantajele telefonului politic! E un bun al lor cîştigat prin sudoarea frunţii. Aiurea. Sudoarea frunţii izvorăşte din numărul mare de convorbiri zilnice. Asistăm mereu în Parlamentul României la desfrîul aleşilor noştri. Stau tolăniţi în fotolii şi vorbesc pînă la spartul tîrgului. Sînt preocupaţi pînă peste cap cu convorbirile politice personale. Evident, pe timp de criză, trebuie să-şi pună afacerile la adăpost. S-au împărţit posturile de conducere în teritoriu. Cum credeţi că au făcut chestia asta domnii politicieni? Cu ajutorul telefonului politic. Au sunat în draci pentru cutare şi pentru cutare. S-au isterizat, au plîns, au jucat teatru la telefon. Telefonul politic nu este dotat cu numere precum telefoanele simple care se găsesc în comerţul nostru capitalist. Individul apelează direct la funcţia mahărului pe care îl cunoaşte. Sînt telefoane cu protector. Adică, vreau să spun, vorbeşti direct cu protectorul personal. Scala telefonului cuprinde toate funcţiile importante de la centru. Evident, ale partidului. Sînt şi telefoane cu apel direct la Cotroceni. E drept, puţine. E cîte un încrezut care se laudă că vorbeşte zilnic cu preşedintele, serveşte cafeaua de dimineaţă şi prînzul, numai joia. Dacă îl pui să facă o probă, zevzecul se încurcă în fel şi fel de cifre. Inutil. Preşedintele nu poate fi apelat decît prin consemn. Se laudă aleşii poporului peste tot cu telefoanele lor politice. Muşchii lor se măsoară în cunoştinţe, relaţii şi pile la cel mai înalt nivel. La petreceri, de pildă, şmecherii se distrează sunîndu-se unii pe alţii pe telefonul politic. Unii dintre ei, mai încrezuţi din fire, ţin morţiş să-ţi arate cine i-a apelat. Sînt singurele fapte de vitejie de care sînt în stare! Cînd trebuie să împartă ţara între ei, o fac tot cu telefonul politic. Umblă diverşi parveniţi cu o grămadă de telefoane după ei. Nici nu ştiu pe unde să le mai agaţe, chiar dacă şi le leagă de gît cu sfoară! Telefoanele sînt pe căprării. Telefon pentru Cotroceni, Guvern şi Parlamentul României. Fiecare cu culoarea lui, în funcţie de doctrină sau alianţă. Telefonul politic joacă un rol important în viaţa politicienilor. Dacă le iei telefonul din mînă, fie şi în glumă, i-ai lăsat în pielea goală! Cu telefonul politic au făcut primii paşi în politică. Fără el, adică simpli cetăţeni, dumnealor nu se descurcă în viaţă! Trăiască telefonul politic!