Epopeea fostului colaborator al serviciilor secrete americane este departe de a scădea în intensitate cât timp se află pe teritoriul Rusiei, unul dintre statele cel mai puţin prietenoase faţă de spioni.

ADEVĂRUL INDUS CHIMIC Fostul colonel KGB Oleg Gordievski este convins că Edward Snowden are parte de acelaşi tratament pe care l-a avut şi el în 1985. „Sunt disponibile acum atâtea droguri, iar eu probabil că am fost cobaiul tuturor”, a povestit acesta. Fostul colonel KGB trăieşte acum la Londra, în exil, şi afirmă că expunerea la unul dintre aceste droguri i-a afectat memoria permanent. Este vorba despre o substanţă numită SP-117, inodoră, incoloră şi fără gust. Primul care a scris despre acest drog este Alexander Kuzminov, fost agent al serviciilor secrete ruse, în cartea sa „Biological Espionage”. Între anii 1980 - 1990 a lucrat în Serviciul de Informaţii Externe din cadrul Serviciilor Secrete ruse, mai precis într-un departament foarte puţin cunoscut, ascuns sub iniţialele SVR, care se ocupa de activitatea agenţilor sub acoperire, „ilegali” pe teritoriul altor ţări. În cartea sa, Alexander Kuzminov, care trăieşte acum în Noua Zeelandă, scrie că aceşti agenţi sub acoperire erau în mod periodic testaţi cu diverse droguri pentru ca încrederea să fie deplină în mărturiile lor. Evident, agenţii n-aveau habar că sunt testaţi astfel, iar dacă declaraţiile lor erau satisfăcătoare, se puteau reîntoarce în misiune pe teren ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Nu ne putem lansa în speculaţii dacă Snowden este subiect de interes pentru cel mai obscur departament din Serviciile Secrete ale Rusiei. Oleg Gordievski crede că de fostul analist s-ar ocupa fie SVR, fie Agenţia Federală pentru Comunicaţii Guvernamentale (FAPSI), iar aceasta din urmă răspunde direct Kremlinului. Sunt mai multe indicii care înclină spre FAPSI, echivalentul NSA în Rusia. Majoritatea secretelor devoalate de Snowden privesc activitatea NSA, aşa că agenţia similară din Rusia ar fi direct interesată. Fostul analist ar putea să se afle în posesia anumitor parametri interni de criptare folosiţi de NSA, subiect mult mai interesant decât amplul program de supraveghere a comunicaţiilor, că doar nu există serviciu de spionaj din lume care să nu o facă, justificat sau nu!

CINE RÂDE LA URMĂ? Vladimir Rubanov, care a condus departamentul analitic al KGB între anii 1991-92, după ce a fost şapte ani şeful Consiliului de Securitate al Rusiei, afirmă că numai un idiot n-ar încerca să afle aceste informaţii. Însă acesta a minimalizat importanţa lui Snowden. „Nu cred că deţine informaţii care să ne surprindă. Americanii n-ar trebui să se îngrijoreze atât de mult”, a declarat sarcastic, într-un interviu acordat revistei „Time”, Vladimir Rubanov, care dintre toate sursele citate a rămas cel mai aproape de serviciile secrete ruse. Acesta a indicat mai multe reşedinţe de lux din împrejurimile Moscovei, dar şi sediul SVR, din suburbia Yasenevo, la mică distanţă de aeroportul Şeremetievo, ca locuri unde Edward Snowden ar putea fi deţinut.

Soarta fostului analist nu mai ţine de servicii secrete şi activitatea lor, ci de o decizie politică. Cum relaţia dintre SUA şi Rusia este importantă nu numai pentru cele două mari puteri, ci şi pentru restul lumii, va veni şi momentul reconcilierii. Cea mai posibilă destinaţie finală pentru Edward Snowden rămâne America Latină, mai precis Venezuela, Bolivia sau Nicaragua, ţări care au acceptat deja să-i ofere azil politic. Rămâne de văzut însă cum va ajunge acolo! Pentru Oleg Gordievski, scăparea a venit foarte uşor. Din motive încă neştiute nici azi, KGB-ul a decis să nu-l aresteze, deşi a recunoscut că era agent dublu. În schimb, l-au trimis la domiciliul său din Moscova sub atentă supraveghere, de care însă a scăpat în numai câteva zile, în timpul unei plimbări de rutină prin cartier. Agenţii britanici l-au interceptat, l-au ascuns în portbagajul unei maşini diplomatice şi l-au trecut peste graniţă, în Finlanda, ajungând apoi la Londra. Va reuşi însă Snowden să plece la fel de uşor?!

SCHIMBĂRI DE LEGISLAŢIE Congresul american a lansat reformarea legilor privind supravegherea electronică, un proces declanşat de scurgeri de informaţii provenind de la Edward Snowden, în pofida asigurărilor oferite de Barack Obama cu privire la legalitatea programelor respective. În cursul unei audieri a directorului naţional al Serviciilor americane de Informaţii, James Clapper, şi a directorului Agenţiei Naţionale americane pentru Securitate (NSA), generalul Keith Alexander, preşedinta Comisiei pentru Informaţii din cadrul Senatului, Dianne Feinstein, a sugerat propuneri concrete de reformare a imensului aparat de supraveghere american. Acest proiect bipartit, ce va fi dezbătut săptămâna viitoare în Comisie, vizează să impună limite programelor de supraveghere, păstrând totodată eficienţa acestora.

În centrul atenţiei se află programul de colectare sistematică a metadatelor tuturor aparatelor telefonice din SUA, dezvăluit în iunie de fostul informatician al NSA. Numerele de telefon, orele şi durata apelurilor efectuate prin operatori americani, dar nu şi conţinutul conversaţiilor, sunt stocate într-o bază de date NSA, o uriaşă „claie de fân”, căreia NSA îi apără utilitatea în vederea detectării unor eventuale „ace” care au legătură cu ameninţări teroriste. Potrivit generalului Alexander, doar 22 de persoane pot accede la aceste date. Însă numeroşi congresmeni critică interpretarea dată de FBI şi NSA articolului 215 din „Patriot Act”, o lege adoptată în urma atentatelor de la 11 septembrie 2001. În opinia lor, colectarea registrelor telefonice ale tuturor americanilor încalcă al Patrulea Amendament al Constituţiei, care îi protejează pe toţi cetăţenii americani împotriva unor verificări excesive. Senatorii îndeamnă la crearea unui post de „avocat constituţional” independent, care să argumenteze în cazuri-cheie în faţa judecătorilor tribunalului însărcinat cu supervizarea programelor de supraveghere, FISC, ale cărui şedinţe şi decizii sunt secrete, şi care să servească drept contrapondere faţă de Guvern.

SPIONAREA SENATORILOR AMERICANI NSA, vizată de critici dure pentru încălcarea vieţii private a americanilor în urma dezvăluirilor fostului său consultant Edward Snowden, s-a livrat deja, în anii '60 şi '70, unor acţiuni puţin onorabile, dacă nu chiar complet ilegale. De exemplu, a pus sub ascultare personalităţi americane care criticau Războiul din Vietnam, inclusiv senatori influenţi, potrivit unor arhive declasificate şi publicate de Universitatea George-Washington.

În perioada 1967-1973, Agenţia a creat programul MINARET, prin care a supravegheat comunicaţiile internaţionale a 1.650 de cetăţeni americani, între care personalităţi ca Martin Luther King Jr, boxerul Mohammed Ali sau editorialistul de la „The Washington Post“, Art Buchwald. Acest program avea ambiţia să îi informeze pe preşedinţii Lyndon Johnson şi Richard Nixon despre eventuale legături cu străinătatea ale activiştilor în domeniul drepturilor civice şi opozanţilor Războiului din Vietnam. Existenţa acestui program era cunoscută din 1975, dar această nouă declasificare dezvăluie identităţile a doi senatori influenţi care au fost victime ale acestei supravegheri, şi anume democratul din Idaho Frank Church şi republicanul din Tennessee Howard Baker. Frank Church, totuşi un aliat al lui Lyndon Johnson, a votat pentru intervenţia americană în Vietnam după incidentul din Golful Tonkin, în 1964, dar după aceea a devenit tot mai critic faţă de politica americană în Vietnam, potrivit revistei „Foreign Policy“, care a consultat aceste arhive. În 1978, senatorul Church avea să devină unul dintre parlamentarii aflaţi la originea creării tribunalului însărcinat cu supervizarea activităţilor NSA şi FISC.