Cu criza la poalele bucilor lui, teoreticianul lui peşte ne ţine tot felul de prelegeri despre cum a ajuns pămîntul rotund. De ce teoreticianul lui peşte? Pentru că e plin de solzi şi pute a peşte oceanic. De ce peşte oceanic? De dorul pescadoarelor noastre de altădată... Cu basca trasă pe ochi, ca semn distinctiv al băgătorului de seamă, teoreticianul face vizite de lucru în serie. În felul acesta, din cîte înţeleg, vrea să se convingă că pămîntul este rotund şi în România... Teoreticianul ne ţine lecţii stupide în campania electorală. Nu are mesaj. Nu are vlagă. Nu are sens în ce spune. Învăţat să i se ofere totul mură-n gură, nu-şi mai pune mintea la contribuţie. I-a intrat în cap că e spontan şi cu asta basta! Aiurea! În mod normal, teoreticianul lui peşte ar trebui să aibă la bază teoria pescuitului. Dar, pentru că se pricepe la toate, bate cîmpii. Cînd bate cîmpii, teoreticianul se manifestă ca un berbec pus pe scandal. Dă să împungă pe toată lumea. În politică, teoreticianul lui peşte e un fel de berbec. El se laudă că le ştie pe toate, dar nu are habar de nimic! Îmi plac spiciurile sale despre combaterea cu dăunători a crizei mondiale. Dacă situaţia nu ar fi groasă rău de tot, zău, m-aş fi distrat copios! Acum, din cîte constat, sînt la modă dezbaterile sterile şi senile despre formarea noului guvern. Teoreticianul lui peşte ne vorbeşte despre importanţa acestui moment. Sînt unii care abia aşteaptă să-şi ocupe locurile de la Palatul Victoria. Prezidentul a anunţat că nu vrea un tehnocrat. Ca prim ministru, e mai indicat un politician. Cu ăsta, mă refer la politician, poţi să baţi cîmpii pînă rămîi fără izmene în fund. Tehnocratul s-ar putea să te contrazică… Pe politician, ca teoretician, poţi să-l pui repede la punct. Oho, mai ales dacă îţi este subordonat pe linie de partid... Teoreticianul lui peşte are urmaşi de nădejde printre cei care candidează la alegerile parlamentare. Cu mici excepţii, toţi abordează subiecte pe care le abandonează în coadă de peşte. Soluţiile, spun ei, după ce îi alegem! Teoreticianul se pricepe la şantajul cu peşte. Politicianului compromis pînă în măduva oaselor îi place peştele. Nu pentru gust, ci pentru că tace! Peştelui nu trebuie să-i spui tot timpul “Ciocul mic,acum, noi sîntem la putere!” Nici nu ştiu dacă peştele face politică. În campania asta electorală lipsesc dezbaterile, ceea ce reprezintă un mare dezavantaj pentru teoreticianul lui peşte. Păcat. În felul acesta, am ratat cele mai mari demonstraţii posibile în ce priveşte bătutul apei în piuă. Candidaţii teoreticieni declară că au fost nedreptăţiţi. “Eram pregătiţi să minţim poporul mult mai frumos şi mai sentimental decît în urmă cu patru ani!” Incredibil, ce am putut rata! Alegerile s-au transformat într-un concurs de frumuseţe. Toată lumea lipeşte afişe cu moace mai mult sau mai puţin fotogenice. Votaţi făţălia! Teoreticianului i-a pierit glasul, dar nu şi mirosul de peşte! Visul lui de aur e să ajungă în Parlament ca să ţină cuvîntări. De unde să ştie dumnealui că şi alea sînt cronometrate?