Croaţia a devenit, ieri, al 28-lea stat membru al UE, un eveniment cu adevărat istoric, după cum l-au catalogat liderii europeni, de pe urma căruia, aşa cum a declarat recent preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, va avea de câştigat atât fostul stat iugoslav, cât şi blocul comunitar. Noul stat membru trebuie să înfrunte, însă, o serie de provocări, de la problemele economice până la cele care decurg din faptul că va trebui să protejeze cea mai lungă frontieră externă a UE, într-o regiune cunoscută pentru afluxul de imigranţi ilegali şi traficul de droguri sau arme. Barroso a declarat că ţara răvăşită de război cu două decenii în urmă este acum o democraţie stabilă, dar a precizat că va trebui să răspundă urgent unor provocări importante în ceea ce priveşte stimularea creşterii, consolidarea finanţelor publice, promovarea competitivităţii şi asigurarea stabilităţii financiare. Barroso a reiterat importanţa combaterii corupţiei, domeniu în care apreciază că Croaţia a obţinut rezultate concrete, şi a menţionat că perioada tranzitorie de şapte ani, în care statele membre pot impune restricţii pe piaţa muncii pentru lucrătorii croaţi, va trece „foarte repede”. Nouă state membre au anunţat până acum că vor aplica astfel de restricţii în primii doi ani de la aderare.

Croaţia, cu un PIB de 39% sub media europeană, care îl depăşeşte doar pe cel al României şi Bulgariei, are o economie în recesiune din 2009, iar rata şomajului este de 21%. Din acest motiv, părerile croaţilor despre aderarea la UE şi manifestările care celebrează evenimentul sunt împărţite. Odată cu aderarea sa la UE, Croaţia are sarcina majoră de a proteja cea mai lungă frontieră externă a blocului comunitar, într-o regiune binecunoscută pentru traficul cu fiinţe umane, droguri şi arme, în condiţiile în care ţara face parte din aşa-numita rută balcanică, ce începe din Turcia şi mai include Grecia, Macedonia şi Serbia. Autorităţile croate trebuie să monitorizeze o graniţă de peste 1.300 km, care depăşeşte frontiera Finlandei cu Rusia, noul membru UE având hotare comune cu Serbia, Muntenegru şi Bosnia-Herţegovina. O altă problemă cu care s-ar putea confrunta Croaţia după aderare este şi o creştere anticipată a numărului solicitanţilor de azil, pentru care noul stat membru nu este pregătit. Organizaţia Human Rights Watch (HRW) afirmă că centrele de primire ale Croaţiei sunt deja supraaglomerate cu sute de copii neînsoţiţi care au nevoie de standarde de protecţie specializate.

DATE EXACTE Odată cu aderarea Croaţiei, populaţia UE a crescut cu 0,86%, iar teritoriul său cu 1,28%. După aderarea Croaţiei, UE are cu aproape 4,4 milioane mai mulţi locuitori, ceea ce face ca totalul populaţiei UE să ajungă la 508 milioane de locuitori. La momentul intrării sale în UE, PIB-ul pe cap de locuitor al Croaţiei este de 61% din media UE, situându-se pe ultimele locuri ale clasamentului, înaintea României şi Bulgariei, unde PIB-ul pe cap de locuitor este de 49% şi respectiv 47% din media UE. Croaţia este urmată îndeaproape de Cipru (62%), Ungaria şi Polonia (ambele 66%). Luxemburg se află în fruntea clasamentului, cu 271% din media UE. Croata este, de asemenea, una dintre cele 24 de limbi oficiale ale UE.

La fel ca toate celelalte state UE, Croaţia are un comisar în ramura executivă a Uniunii, Neven Mimica, comisarul pentru Protecţia Consumatorilor. În actualul Parlament European, Croaţia dispune de 12 deputaţi. Croaţia are, de asemenea, dreptul la un membru la Curtea de Justiţie a UE şi la Curtea Europeană de Conturi. Zagrebul va fi reprezentat de guvernatorul Băncii Centrale la Banca Centrală Europeană. De asemenea, Croaţia va avea nouă membri atât la Comitetul Economic şi Social, cât şi la Comitetul Regiunilor.