Judecătoarele Leontina Şerban, Cristina Geanina Arghir şi Angela Dragne, de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ), au respins cererea lui Mihai Moldoveanu, eliberat după 15 ani de detenţie pentru crimă după o decizie CEDO, care a stabilit că i-a fost încălcat dreptul la apărare în recurs, de a depune la dosar două teste poligraf realizate în urmă cu o lună, expertize care arată că acesta nu minte atunci când afirmă că nu el este autorul omorului, potrivit luju.ro. Completul Înaltei Curţi a decis că această probă nu este necesară, având în vedere perioada mare de timp scursă de la comiterea faptei.

TU L-AI UCIS PE NAGY ALBERT? La termenul din 21 mai 2014, Mihai Moldoveanu a solicitat să i se admită să depună la dosar, cu titlu de probă extrajudiciară, două expertize poligraf. Potrivit încheierii din 21 mai 2014, apărătorul lui Mihai Moldoveanu a explicat în faţa instanţei că “prima expertiză vizează aspecte de fapt referitoare la victima Nagy Albert şi a demonstrat faptul că Moldoveanu Mihai a fost sincer la momentul în care a răspuns “Nu” la întrebările: Tu l-ai ucis pe Nagy Albert?, Tu l-ai lovit pe Nagy Albert?, Ai participat la uciderea lui Nagy Albert?, fiind o probă în apărare care vizează neparticiparea inculpatului, sub nicio formă, la comiterea acelei infracţiuni”. Conform aceleiaşi încheieri, avocata lui Moldoveanu a explicat că “referitor la a doua expertiză poligraf s-a arătat că, din răspunsurile date de către expert, urmare a interpretării diagramelor, rezultă fără putinţă de tăgadă că împotriva lui Moldoveanu Mihai s-au exercitat violenţe fizice şi psihice în cursul urmăririi penale cu scopul de a fi date declaraţii false, de asumare a vinovăţiei”, potrivit luju.

REZULTATELE EXPERTIZELOR “Absenţa modificărilor de trasee în raport cu răspunsurile date de subiect la întrebările relevante ale cauzei se interpretează ca reprezentând concordanţa, sub aspectul veridicităţii”. Cele două expertize au fost realizate la “Euro Poligraf Center”, al cărui director general este criminalistul Adrian Coman. În cazul primei expertize, rezultatul examinărilor, potrivit expertului Sorin Savu, a fost următorul: “Pentru răspunsurile subiectului la întrebările relevante ale testului, în traseele biodiagramelor poligraf, nu s-au evidenţiat modificări psihofiziologice semnificativ-caracteristice reactivităţii emoţionale (modificări de tensiune arterială, puls, modificări respiratorii, creşteri de amplitudine sau durată ale curbei biolectrice G.S.R.) care să conducă la concluzia detecţiei comportamentului simulat. Absenţa modificărilor de trasee în raport cu răspunsurile date de subiect la întrebările relevante ale cauzei se interpretează ca reprezentând concordanţa, sub aspectul veridicităţii, între efectele întrebărilor resimţite în plan psihofiziologic şi conţinutul informaţional, material-faptic, pe care aceste răspunsuri îl susţin”. Acelaşi rezultat a iesit şi în cazul celei de-a doua expertize, când lui Mihai Moldoveanu i s-au adresat următoarele întrebări, la care acesta a răspuns cu “DA”:

“Ai fost bătut de anchetatori pentru a declara că tu l-ai ucis pe Nagy Albert?”

“Ai declarat că l-ai ucis pe Nagy Albert din cauza bătăilor primite de la anchetatori?”

“Ai declarat în faţa anchetatorilor că l-ai ucis pe Nagy Albert pentru a scăpa de bătăi?”

ICCJ a admis cererea Parchetului de respingere a expertizelor: “Nu au relevanţă în raport de timpul scurs de la data comiterii faptei şi momentul testării la poligraf a intimatului inculpat”

Potrivit aceleiaşi surse, de cealaltă parte, Parchetul, reprezentat în instanţă de procuroarea Raluca Creţeanu, a cerut respingerea depunerii celor două expertize, motivând că “nu se cunosc condiţiile în care au fost efectuate, considerându-le probe extrajudiciare”. Solicitarea Parchetului a fost de altfel admisă, judecătoarele stabilind că testele poligraf nu au relevanţă, având în vedere perioada de timp scursă de la data comiterii faptei: “Instanţa de recurs va respinge ataşarea la dosar a probelor extrajudiciare constând în expertizele de tip poligraf, considerând că nu au relevanţă în raport de timpul scurs de la data comiterii faptei şi momentul testării la poligraf a intimatului inculpat”.

CE SPUNE MIHAI MOLDOVEANU: “Parchetul susţine şi la ora actuală că există suficiente probe împotriva mea, dar nu vrea să-mi explice şi mie care sunt acelea. Nici instanţa de recurs nu a părut interesată să afle care sunt acele “probe” cu care se tot laudă Parchetul”. De altfel, la acelaşi termen din 21 mai 2014, ICCJ a respins mai multe cereri formulate de Mihai Moldoveanu, precum audierea unui martor, efectuarea unei reconstituiri la locul crimei sau realizarea unei expertize criminalistice. Tocmai din aceste motive, Mihai Moldoveanu nu este foarte optimist în legătură cu deznodământul din dosar. Moldoveanu a declarat pentru Lumeajustiţiei.ro că există mai multe probleme şi nereguli în dosar, având impresia că se încearcă o ascundere a adevărului în cazul său: “Acum, după mai bine de 18 ani, au apărut expertize şi alte documente ce nu au fost niciodată depuse de Parchet la dosarul cauzei, în schimb au dispărut corpurile delicte şi astfel s-a evitat în mod elegant efectuarea unor teste ADN ce ar fi demonstrat încă o dată neparticiparea mea la acele infracţiuni. Nici măcar urma dosarului de la Parchet nu a mai fost găsită în integralitatea ei, ajungând la instanţă doar umbra urmei dosarului. Parchetul susţine şi la ora actuală că există suficiente probe împotriva mea, dar nu vrea să-mi explice şi mie care sunt acelea. Nici instanţa de recurs nu a părut interesată să afle care sunt acele “probe” cu care se tot laudă Parchetul. O fi oare vorba tot de vreun parteneriat secret încheiat între cei interesaţi ca totul să se muşamalizeze cu grijă?”

Totodată, Mihai Moldoveanu susţine că, pe parcursul procesului, de mai multe ori a avut impresia că se află în faţa unui pluton de execuţie: “În orice altă ţară din lume, niciun complet de judecată nu ar fi admis un asemenea dosar spre a fi judecat, dar în România, orice e posibil. Eu unul şi acum, la rejudecarea recursului, am avut momente când am simţit că nu sunt în faţa unui complet de judecată, ci mai degrabă în faţa unui pluton de execuţie care aşteaptă ordinul de tragere. Normal ar fi ca Parchetul să răspundă la o groază de întrebări legate despre felul în care s-a făcut cercetarea la locul crimei, despre felul în care s-a făcut urmărirea penală, despre modul în care au dispărut din dosar o serie de expertize, despre modul în care s-a “subţiat” urma dosarului, despre modul în care au dispărut corpurile delicte şi mai ales ar trebui să răspundă de ce adevăraţii autori ai crimei nu au fost audiaţi niciodată, în condiţiile în care existau foarte multe informaţii cu privire la aceştia”.