Nu este o noutate, dar sperăm să fie încă un semnal de alarmă! Țestoasa verde, Chelonia mydas, este una dintre cele mai mari țestoase marine și singura specie ierbivoră dintre acestea. Din cauza braconajului, animalul este în pericol de dispariție în urma pierderii plajelor sălbatice unde își depune ouăle, potrivit Agerpres. De asemenea, specia este și victimă colaterală a pescuitului intensiv, conform organizației World Wildlife Fund (WWF). Aceste animale marine mari, care pot cântări peste 180 de kilograme la o lungime a corpului de aproximativ 1,20 metri, își trag numele de la culoarea părților cartilaginoase și a grăsimii și nu de la cea a carapacei. Astfel, în unele zone ale Pacificului de est, aceste animale sunt numite țestoase negre, populațiile indigene ținând cont de culoarea carapacei.

Țestoasele verzi trăiesc în special în apele tropicale și subtropicale. La fel ca și alte specii de țestoase marine, ele migrează distanțe lungi între zonele în care se hrănesc și plajele unde își depun ouăle. Sute de mii de țestoase marine, din toate speciile, sunt victime colaterale ale pescuitului intensiv - se prind în cârligele de pescuit sau rămân încurcate în plase, în fiecare an. Aceste animale marine trebuie să iasă din când în când la suprafață pentru a respira, iar dacă rămân prinse în plasele de pescuit, se îneacă. Pentru a reduce acest risc, unii experți au propus modificarea designului echipamentelor și instrumentelor de pescuit oceanic. John Wang, un ecologist care lucrează pentru Administrația Națională Oceanică și Atmosferică a SUA (NOAA), s-a gândit la un dispozitiv luminos care să le semnalizeze țestoaselor să nu se apropie de plasele și cârligele pescarilor.

"Țestoasele pot vedea anumite lungimi de undă ale luminii pe care majoritatea peștilor nu le pot detecta", explică Mike Osmond, coordonator al echipei WWF pentru faună oceanică. "Ideea lui Wang este că, dacă vom folosi lumina la o anumită lungime de undă, vom ajuta țestoasele să vadă și să evite plasele, fără a afecta randamentul pescuitului". După mai multe teste, John Wang s-a oprit asupra dispozitivelor care emit o lumină verde și ultravioletă. Aceste dispozitive introduse pentru a semnala prezența plaselor într-o locație din largul Indoneziei au dus la o reducere cu 60% a numărului de țestoase încurcate în plase, concomitent cu o creștere cu 20% a numărului de pești prinși. Țestoasele verzi se hrănesc cu ierburi marine și alge, fiind deosebit de importante pentru sănătatea ecosistemului marin. Țestoasele mențin astfel patul de iarbă marină și-i stimulează creșterea, la fel cum oamenii tund iarba pentru a menține peluza sănătoasă. În plus, iarba și algele ingerate de țestoase sunt digerate rapid și transformate în nutrienți de care depind numeroase alte specii de plante și animale marine din ecosistem. Paturile de iarbă marină sunt importante pentru reproducerea și creșterea în siguranță a puietului câtorva specii de nevertebrate și pești.

Un alt pericol pentru supraviețuirea acestor animale este legat de dependența lor de plaje pustii pentru a-și depune ouăle. Dezvoltarea urbană, turistică sau industrială necontrolată a zonelor de coastă și alte activități umane au distrus numeroase plaje folosite de aceste animale pentru a-și depune ouăle, iar poluarea le afectează zonele de hrănire.

La nivel mondial, țestoasele verzi și ouăle lor continuă să fie braconate. Zeci de mii de țestoase verzi sunt ucise în fiecare an de braconieri în regiuni ale Asiei și din Pacificul de Vest. De-a lungul coastei pacifice a Mexicului, în pofida măsurilor de protecție, țestoasele sunt exploatate în continuare de braconieri. Pe țărmurile Africii Occidentale, țestoasele marine sunt omorâte pentru a fi folosite în medicina tradițională și în cadrul unor ceremonii.