Aproape în fiecare zi, statul român recuperează piese importante din tezaurul istoric al ţării noastre. Vineri, un nou comunicat al Ministerului Culturii, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi Muzeului Naţional de Istorie a României (MNIR) anunţa că 18 obiecte de podoabă dacice, de o valoare excepţională datorită rarităţii lor, precum şi stării foarte bune de conservare, au fost recuperate de statul român şi au intrat în colecţia MNIR din Bucureşti. Cele trei instituţii au colaborat, ca de fiecare dată, la recuperarea şi readucerea în ţară a obiectelor de podoabă. Acestea au fost recuperate recent de la o casă de licitaţii din München (Germania). Ele vor fi prezentate în cadrul unei conferinţe de presă care va avea loc pe 28 iulie, începând cu ora 10.00, la sediul MNIR din Bucureşti, în prezenţa lui Ioan Vulpescu, ministrul Culturii, a lui Dimitrie Bogdan Licu, prim-adjunct al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a comisarului-şef Bogdan Carp, de la Inspectoratul General al Poliţiei Române, şi a lui Ernest Oberländer-Târnoveanu, director general al MNIR.

Aceasta este cea de-a patra operaţiune de readucere în ţară a unor piese aparţinând patrimoniului cultural al României, în cursul anului 2015, după recenta returnare a două loturi de stateri din aur de tip Koson, din Belgia şi Polonia, şi a două tabulae din bronz care conţin legile municipiului Troesmis (judeţul Tulcea), emise în timpul împăratului Marcus Aurelius.

Până în prezent, s-au desfăşurat numeroase operaţiuni de recuperare şi repatriere a unor bunuri de patrimoniu prin aplicarea convenţiei UNIDROIT. Ca urmare a acestor acţiuni, patrimoniul cultural naţional a fost reîntregit cu bunuri precum brăţări dacice regale din aur, monede din aur şi argint de tip Koson, două umbo de scuturi de paradă regale dacice din fier, monede greceşti din aur de tip Lysimachos, unelte şi arme din fier.

Ce conţine tezaurul?

Tezaurul conţine următoarele tipuri de podoabe: fibule, coliere, inele, brăţări plurispiralice, pandantive şi falere. Cele 18 piese, de o valoare excepţională datorită rarităţii lor, precum şi stării foarte bune de conservare, se încadrează din punct de vedere cronologic în secolul I î.e.n., fiind realizate în ateliere din spaţiul locuit de geto-daci, cu predilecţie Transilvania (spaţiul intracarpatic), Sălaj-Crişana (spaţiul de la vest de Carpaţii Apuseni), Banat, Oltenia şi Muntenia.