În ultima perioadă, grave incidente de ordine publică ne-au adus în atenţie un subiect cît se poate de îngrijorător: diluarea pînă la dispariţie a statului şi a autorităţii sale. Un jaf armat cu doi morţi la Braşov, răfuieli în plină stradă ale mafiei ţigăneşti din Urziceni, furtul unor arme din unitatea de la Ciorogârla, taximetrist împuşcat în cap la Arad, jaf armat asupra unei bănci la Cluj. Pe lîngă aceste evenimente foarte grave, sute de alte incidente mai mici sau mai mari dau senzaţia unei Românii ce arată ca un sat fără cîini. Numirea celui de-al treilea ministru de Interne în ultimele 45 de zile a contribuit la o instabilitate pronunţată în materie de siguranţă şi ordine publică. Internele sînt, prin excelenţă, un simbol al autorităţii depline, al impunerii legii uneori şi prin forţă, atunci cînd securitatea cetăţenilor simpli e foarte serios afectată. Cînd mor oameni nevinovaţi pe stradă nu se mai poate vorbi de simple măsuri de prevenţie, de acţiuni poliţieneşti clasice. E nevoie de un impuls foarte serios din partea noului ministru Dan Nica pentru forţele subordonate. Poliţia, Jandarmeria, mult dorita Direcţie Generală de Informaţii şi Protecţie Internă (fosta UM 0215), Brigada de Combatere a Crimei Organizate - sînt toate structuri speciale, bine echipate şi finanţate pentru a supraveghea la menţinerea unui echilibru şi eliminarea acelor ameninţări care fac viaţa omului simplu un coşmar. Cînd apar derapaje serioase în planul siguranţei publice se impun măsuri excepţionale de prevenire. Razii poliţieneşti de amploare, descinderi în locaţii cunoscute ca fiefuri ale crimei organizate, verificarea activităţilor unor capi ai lumii interlope, căutarea cu eforturi amplificate a criminalilor şi jefuritorilor daţi în urmărire generală. Forţele de ordine publică româneşti enumerate mai sus sînt parcă blazate, lipsite de motivaţie, neimplicate. Munca de prevenţie a dispărut, e doar o reacţie lipsită de vlagă abia după ce incidentele s-au produs! Un principiu de aplicare al legii spune că intervenţia este un eşec al prevenţiei. Cu alte cuvinte, cînd vedem poliţişti, jandarmi şi trupe speciale în locuri publice după un atac (vezi cazul Bamburic, spre exemplu), nu e cazul să vă bucuraţi. Liniştea pe care ţi-o dă prezenţa forţelor de ordine e aparentă. Ea trebuie echilibrată cu neliniştea ideii că ceea ce s-a întîmplat este, de fapt, o înfrîngere a luptei dintre infractor şi omul legii. Cînd fapta este deja produsă, e clar că infracţionalitatea este cu un pas înaintea legii, simbolizată de oamenii plătiţi să o impună. E absolută nevoie de o mică revoluţie şi în domeniul informaţiilor. Trebuie rebalansată prioritatea structurilor speciale din zona politică spre combaterea criminalităţii pe teritoriul naţional. Importante structuri de forţă din această ţară, cu resursele lor deloc neglijabile, sînt concentrate pe urmărirea politicienilor din administraţia centrală şi locală. Oricînd, la orice oră, dacă vrei să afli ceva despre un lider local important sau un politician cu funcţie, tolba serviciilor e plină. Referinţe despre afaceri, relaţii personale, afinităţi politice şi nu numai. Cînd vine vorba însă de Gorbunov sau suspecţii furtului de arme de la Ciorogârla, structurile de forţă ale statului român, generos plătite de la buget, sînt cuprinse brusc de migrena profesională a lipsei de soluţii şi rezultate. Lăsaţi poliţia politică domnilor, oamenii simpli au nevoie să-şi crească în linişte copiii. Nu să meargă înarmaţi la bancă sau la o casă de schimb valutar. Nu vrem să devenim prea curînd The Western Republic of Romania.