Într-adevăr, pentru cel mai puternic om din lume, aşa cum este numit preşedintele Americii, expresia „cîştigătorul ia tot” este foarte potrivită! Deşi se află în plină recesiune economică, Statele Unite şi-au dovedit încă o dată forţa, alegînd pentru Casa Albă un mulatru, pentru prima oară în istorie, ceea ce dovedeşte voinţa poporului american în favoarea unei schimbări radicale. Ţara de dimensiunile unui continent se pregăteşte să renască din propria sa cenuşă, iar acest semnal va face înconjurul lumii, arătînd tuturor că am intrat într-o nouă eră. Pe 4 noiembrie, America a votat un afro-merican cu idei politice şi economice de stînga, care a promis, printr-un discurs foarte charismatic, două lucruri atît de grele, însă extrem de simple: „Vom reconstrui ţara împreună şi vom reînvia visul american”…

De la aflarea victoriei lui Barack Obama şi pînă azi au curs fluvii de cerneală tipografică în presa românească. La toate televiziunile noastre s-au perindat unele dintre cele mai proeminente figuri politice sau mediatice ale vieţii publice autohtone. Nu e cazul să vă mai plictisesc şi eu cu modestele mele opinii despre acest eveniment, însă ar merita să încerc cîteva scurte comentarii pe marginea situaţiei din România, în lumina celor petrecute dincolo de ocean. Comparaţia între stilul american de a face campanie şi perioada electorală pe care o traversăm este strivitoare pentru noi! Pe cît de departe este America, geografic, politic şi economic vorbind, pe atît de îndepărtate de Lumea Nouă sînt şi moravurile noastre balcanice, bizantinismele politice şi obiceiurile electorale dîmboviţene… Peste ocean nimeni nu a promis pomeni electorale, nimeni nu a jucat teatru şi nu a făcut demagogie. În schimb aici, la Porţile Orientului, noi am împrumutat de la americani doar confetti, majorete, steguleţe, pampoane şi insigne, ignorînd total dezbaterea de idei, seriozitatea, responsabilitatea şi regulile jocului. Se vede treaba că sîntem o „ţară” mică, atît la propriu, cît şi la figurat, în timp ce Statele Unite rămîn o ţară mare din toate punctele de vedere, indiferent de problemele pe care le are acum.

Însă mai există o comparaţie care mă nelinişteşte pe mine! Aşa cum republicanii au făcut praf, în opt ani de guvernare, tot excedentul bugetar acumulat cu migală de Bill Clinton în cele două mandate anterioare, tot aşa s-ar putea să facă şi dreapta românească, în cazul în care va rămîne la putere şi după 30 noiembrie, după cum visează Traian Băsescu… Tocmai de aceea, mă întreb retoric, în acest colţ de pagină, dacă electoratul nostru mioritic va avea curajul politic şi forţa psihologică să producă, prin votul său, o schimbare de putere în România, de proporţiile celei care s-a petrecut în America?! Va fi un examen de maturitate pentru care nu ştiu dacă alegătorii noştri sînt pregătiţi, din păcate. Dar aşa cum Obama le-a redat americanilor speranţele, nici eu nu vreau să-mi pierd optimismul… Trezeşte-te naţiune!