Omul din spume face tot timpul pe imaculatul. Indiferent de faptele comise de-a lungul existenţei sale, te trimite la spume. Acestea reprezintă, chipurile, originea sa sănătoasă… Sunt persoane pe care nu le spală toţi afluenţii Dunării, indiferent de debit şi calitatea apei. În ciuda numeroaselor încercări de acest gen, inclusiv cu detergenţi, nu s-a obţinut niciun rezultat încurajator. Omul din spume are cu totul şi cu totul alte caracteristici. Vorba lui: ”Ce spumele mele?” Un îndemn la ecologizarea apei prin tot felul de mijloace. Omul din spume nu trebuie confundat cu omul care face clăbuci. Ultimul specimen poate fi foarte uşor identificat în diverse locuri ale politichiei. Prezidentul, de pildă, este aşezat în ambele părţi. În calitate de om al spumelor, domnia sa este imaculat. Nici cu săpunul nu s-a frecat, niciun semn la plecare nu i s-a dat! Omul din spume comite numai fapte bune. Uneori, ce-i drept, când dă nas în nas cu ziariştii, face spume la gură. Se spune că ar fi o reacţie adversă la adresa democraţiei. Când îi pică cineva pe invers, cu greu îşi poate ţine spumele în frâu. De o inferioritate netă sunt cei care fac des clăbuci la gură. Indivizii din această categorie pot funcţiona şi ca jucării pentru făcut clăbuci. Revin la personajul din spume, care este un om tenace. Sunt momente când este foarte greu de dovedit sau de doborât. Ori de câte ori vrea să parvină, foloseşte spumele pe post de paravan. Dacă îl prinzi cu ocaua mică, îi dă drumul brusc şi se plânge că l-au lăsat genunchii. În cazul său, despăducherea este simplă. Se aşază într-o cadă plină cu apă şi, folosind substanţe cosmetice adecvate, produce spume. E bun şi ca ghid turistic. Dacă îl trezeşti brusc din somn, te îndrumă scurt: “Mergi în spumele mele”. Trebuie să recunosc că uneori, din cauza proastei vizibilităţi, anumite persoane s-au rătăcit. Această stare de fapt a pus în alertă ministerul condus de Elena Udrea. În timp ce alţii freacă menta cu spumă de frişcă, ministrul Turismului ne-a scos din ceaţă printr-o metodă simplă, dar, ce-i drept, costisitoare. A alocat sume uriaşe pentru achiziţionarea unor indicatoare de lux. Acestea se dau la pachet cu o tichie de mărgăritar. Ca bonus. Ţara moare de foame cu indicatoare, pe post de lumânări, la cap. Teoria spumei este una cât se poate de relativă. Ai, nu ai treabă, achiziţionezi indicatoare la preţuri generatoare de delir, după care, în conformitate cu nivelul actual de trai, te apuci şi omori muşte. Sunt indicatoare din spume. Ca o principală caracteristică, indicatoarele din spume nu arată nimic, pentru că nici turism cu şosele nu avem… Poate că ar fi mai bine să fie îndreptate în sus, pentru că, în definitiv, spre cer ne înghesuim cu toţii. Aştept ca omul cel mai iubit al poporului să renunţe la spuma de ras de pe faţă şi să se comporte natural. Omul din clăbuci trăieşte o nedorită dramă personală. A aflat că omul din spume l-a minţit cu bună ştiinţă în campania electorală, punând criza sub tejghea. Când populaţia vede că este luată tot timpul peste picior, cum să nu se băşice! Tichie cu indicatoare de lux ne trebuia nouă?