Cuprins de-a binelea de delirul electoral, prezidentul a trecut de la ţiganca împuţită, aia pe care o bălăcărea el în maşină, la ţiganca parfumată. Şi-a lăsat costumul de gală la Uzinele “Ford” şi a trecut la ţinuta adecvată momentului electoral mai mult decît pestriţ. Mă aşteptam să intre în Costeşti îmbarcat într-o căruţă plină cu tingiri şi însoţit de puradei gălăgioşi. Păzea, vine Traian ca să-i ceară iertare ţigăncii împuţite! Ca alaiul să fie zgomotos peste limitele admise de cei de la Mediu, se potriveau la coada căruţei mai multe cutii de conserve lipsite de conţinut. De altfel, în această perioadă, toate acţiunile electorale de acest gen sînt lipsite de conţinut. Politicienii candidaţi sînt falşi. Mimează cu o oarecare greaţă ataşamentul lor faţă de amărăşteni. Sigur, nu este uşor să te pleci smerit în faţa ţigăncii împuţite şi a neamurilor ei! În criză acută de popularitate, domnul Băsescu s-a amestecat iute printre fierari şi potcovari. Într-un profund exces de zel, era la un pas să-i potcovească şi pe SPP-işti. La nevoie, face ceaune, cumpără sticle goale şi haine vechi. Cu un genunchi înfipt în pămînt şi cu pumnul băgat în gura presei, evident, ca să se încălzească, s-a ploconit în faţa împăratului Iulian. Deocamdată, în această secvenţă, împăratul e deasupra preşedintelui! Uitînd de ţiganca împuţită, după cum cataloga domnia sa o ziaristă din Bucureşti, s-a grăbit să fluture fustele ţigăncii parfumate. Aia cu care dansa, la început de mandat prezidenţial, pe terasa “Cireşica”. A ratat, e drept, faza monumentală cu lovitul pămîntului cu palma lui muncită la Cotroceni. S-ar putea să aiba, în schimb, posibilitatea să se dea cu fundul de pămînt, testînd oarecum forţa gravitaţională de după alegerile prezidenţiale. A realizat domnia sa că, acum, i-ar prinde bine votul ţigăncii împuţite. Fără el, s-ar putea să redevină un simplu cetăţean de rînd. Desigur, cu implicaţiile de rigoare. Prezidentul îşi caută popularitatea pierdută prin taberele de nomazi. S-ar putea ca, în zilele care urmează, să plece cu căruţele la deal într-un veritabil raliu al satelor. Hai la mereeee şi la pereeee... Cuţite, bricege, ace şi carice ascuţiiimmm. Dacă vrea să rămînă sus, e musai să coboare în glod. Democraţia îl obligă pe preşedinte să repare oglinda spartă a ţigăncii împuţite. Nu degeaba striga un individ în urma alaiului prezidenţial: ”Domnule preşedinte, aveţi grijă să nu luaţi miros de ţigan”(!!) Astfel de greşeli nu se iartă. Vine vremea socotelilor finale. Politicul cu politicul şi împuţiţii cu împuţiţii. În viaţa de toate zilele, la Cotroceni, preşedintele se dă cocoş jucător. Cînd se enervează, se repede cu pintenii la atac. La Costeşti, nu s-a ridicat nici măcar la cota tupeului cocoşeilor din aur. A primit unul cu chipul nu ştiu cui şi s-a aplecat să-i dea onorul! Pe cînd o vizită şi în tabăra găozarilor? Mă aşteptam ca ţiganca parfumată să-i “ghecească” viitorul politic. Poate că nu a vrut să-i strice ziua…